Asociatia umanitara Marta Maria
Sprijin pentru copiii cu nevoi speciale!

OXIGENOTERAPIE HIPERBARA

 

Oxigenoterapia hiperbara este o metodă de tratament ce constă în plasarea pacientului într-o incintă rezistentă la presiune care conține oxigen pur sau aer îmbogățit în oxigen, la o presiune superioară celei atmosferice, marind astfel cantitatea de oxigen din tesuturi. Oxigenul dezvoltă astfel proprietăţi terapeutice şi, în funcţie de concentraţie, este cel mai puternic antibiotic, având efect antiedematos, analgezic şi antispastic. Când s-a ajuns la presiunea dorită, impusă de schema de tratament, se opreşte procesul de comprimare, pacienţii având posibilitatea să respire oxigen pur administrat pe mască.

Începuturile oxigenoterapiei hiperbare datează încă din anul 1662. După anii 1960, oxigenoterapia hiperbară a cunoscut o raspândire internațională, în special datorită cercetărilor efectuate.

Dintre efecte

Oxigenul hiperbar atât în țesuturile normal oxygenate, dar mai ales în țesuturile hipoxice, duce la formarea de noi capilare funcționale în țesuturile afectate și îndesirea rețelei de capilare în țesuturile normal oxigenate, cu efecte benefice asupra funcționalității acestora. Acest proces are loc ca urmare a stimulării, de către oxigenul hiperbar, a activităţii trombocitelor şi a macrofagelor.

Oxigenul hiperbar are de asemenea efectul de activare a celulelor neuronale non-funcţionale sau afectate. În cazul unei inflamaţii sau edemului cronic, celulele nervoase uneori pot supravieţui sub forma unui metabolism scăzut, anormal. De fapt, în multe leziuni spinale sau cerebrale, celulele nervoase nu sunt complet distruse, putând rămâne intacte o lungă perioadă de timp. Oricum, ca urmare a acestor fenomene edematoase, celulele nervoase rămân nefuncţionale datorită privării de oxigen. Studii recente au demonstrat că mărirea aportului de oxigen în ţesuturile nervoase afectate poate duce la reactivarea celulelor nervoase non-funcţionale.

Oxigenarea adecvată a creierului permite si o îmbunătăţire a nivelului de achiziţii, a memoriei. În cazul proceselor de învăţare, oxigenul hiperbar permite acumularea unei cantităţi sporite de informaţii într-un timp mult mai scurt, importanţa acestui efect apare în cazul proceselor de condiţionare a diferitelor funcţii pierdute în urma unor leziuni neuronale. Astfel, achiziţiile motorii în urma kinetoterapiei sau a reflexoterapiei, de limbaj în urma logopediei se îmbunătăţesc, HBO având efecte majore şi în creşterea atenţiei, reducerea hiperkineziei, dar şi îmbunătăţirea efectelor altor terapii asociate (terapii de socializare, terapii cognitive, ABA).

Are efect antispastic în cazul paraliziilor spastice.

Oxigenoterapia hiperbară se poate aplica cu succes în următoarele cazuri:

  • pareze şi plegii spastice, şi alte tulburări neurologice precum autismul;
  • asfixii neonatale;
  • boli infecțioase
  • arsuri
  • maladii cardiovasculare
  • embolii pulmonare
  • chirurgia cordului,
  • afecțiuni diverse (cancer, otrăviri, boli hepatice)

Mai multe informatii puteti afla pe siteul:http://www.medicinahiperbara.ro.