Asociatia umanitara Marta Maria
Sprijin pentru copiii cu nevoi speciale!
Nov 142021
 

Pe parcursul acestui an am trimis petiții către toate primăriile de sector și către Primăria Generală a Municipiului București pentru  a solicita accesibilizarea locurilor de joacă existente  pentru nevoile copiilor cu dizabilități și proiectarea incluzivă a viitoarelor parcuri și spații publice. Am demarat acest demers împreună Asociația Rebeca- Fath Hope Love, Supereroi printre noi și Help Me Be A Rockstar, iar mai apoi am format un grup de lucru împreună cu AMAis- organizație care are ca misiune proiectarea incluzivă, Grow Up Romania- părinți care-și doresc un oraș mai prietenos cu noi toți și @Help Me Be A Rockstar – evenimente culturale accesibile. Ne-am unit forțele, perspectivele diverse și know-how-ul cu scopul accesibilizării spațiilor de joacă existente și al proiectării incluzive a unora noi. Oferim  voluntar consultanță pentru realizarea acestui scop.

Am avut peste 10 întâlniri cu reprezentanți ai autorităților în urma cărora a fost conștientizată în primul rând această nevoie a spațiului urban, au fost propuse soluții și întreprinși pași pentru includerea anumitor cerințe în caietele de sarcini, realizarea unor concursuri publice de arhitectură, au fost regândite bugete și puse în dezbatere proiecte pentru locuri de joacă incluzive.

Este un proces lung și anevoios, dar  Bucureștiul trebuie să devină o capitală europeană în adevăratul sens al cuvântului, cu o societate care să ofere șanse egale tuturor mebrilor ei, indiferent de abilități.

Un loc de joacă incluziv:

  1. Nu necesită buget suplimentar;
    În bugetul dat, obișnuit pentru un loc de joacă, se aleg și echipamente incluzive, sau adăugând alte mici artificii.
  2. Nu arată diferit;
    Este un loc de joacă ca toate celelalte, doar adaptat copiilor cu nevoi speciale/dizabilități.
  3. Nu este mai puțin atractiv, dimpotrivă:
    Traseele de ghidaj, bogăția de texturi, echipamentele destinate stimulării mai multor simțuri îl pot face mai atractiv pentru toți copiii.
  1. Nu restrânge sau constrânge in niciun fel spațiul de joacă sau jocul unui copil  neurotipic (sănătos) pentru a-l favoriza pe cel cu dizabilități.
    Acest spațiu poate fi folosit deopotrivă de orice copil.

În mod realist nu este posibil ca orice copil să acceseze orice jucărie din parc și în același mod.

Totuși trebuie ca orice loc de joacă să fie un spațiu în care orice copil să-și găsească ceva de făcut și să se poată juca împreună cu ceilalți, indiferent de abilitățile lui!

190467356_530188077988524_7678695936706532876_n 204178780_325556589214899_6547818775469151749_n 262585395_4611409378925187_5686540722541731422_n

Jun 142021
 
Săptămâna aceasta, alături de Help Me Be A Rockstar și AMAis, am avut o întâlnire la Primaria sectorului 6 cu dna viceprimar Mihaela Ștefan, dl viceprimar Alexandru Gâdiuță, dna Gabriela Schmutzer și Mihaela Drăgoi- DGASPC Sector 6, în care am discutat despre accesibilizarea și proiectarea incluzivă a parcurilor din sectorul 6.
segregation
Asociația noastră a pregătit un Ghid de adaptare a locurilor de joacă la nevoile copiilor cu dizabilități pe baza căruia am discutat despre posibilitățile de accesibilizare din sectorul 6. Totodată ne-am întâlnit cu reprezentanți ai ADPDU Sector  6 și împreună cu dna viceprimar am făcut o inspecție a locurilor de joacă ale sectorului.
174010700_283503273412625_2156401443791105519_n 174546410_283503296745956_840762165017076084_n
210436221_334756391620646_4657848594132824427_n 211298349_334756388287313_6571803045467467193_n
Împreună cu AMAis- organizație care are ca misiune proiectarea incluzivă, Grow Up Romania- părinți care-și doresc un oraș mai prietenos cu noi toți și Help Me Be A Rockstar – evenimente culturale accesibile am format în luna martie a acestui an un grup de lucru pentru accesibilizarea spațiilor de joacă existente și proiectarea incluzivă a unora noi. Ne oferim voluntar expertiza și cunoștințele pentru a ajuta autoritățile să creeze locuri de joacă în care toți copiii să aibă acces.
Este un drum lung…proiectarea incluzivă este mult mai mult decât înlocuirea punctuală a unor echipamente de joacă, cu unele accesibile. Dar întotdeauna începem de undeva.
Avem deja exemplul nostru de succes Joyplace- primul spațiu de joacă incluziv interior deschis în parteneriat cu Asociația Vreau și eu să merg și Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București în 2016.
89614690_3138443372841097_6874635425479131136_n89679899_3138443652841069_3069340082495291392_n
Mar 222021
 
Povestea Joyplace și despre întâlnirea de astăzi:
Joyplace a fost proiectul câștigător al unui grant din partea Adobe Foundation în anul 2016.
Nici acum nu ne vine să credem că am câștigat noi, o mână de mame din România, pentru că în competiție au fost înscrise sute de proiecte din toate colțurile lumii și la propriu de pe toate continentele!
Selecția s-a făcut în etape și de fiecare dată eram surprinse că mergem mai departe…până am rămas doar noi!
Întotdeauna m-am întrebat cu ce i-am câștigat..Nepoata-mea, de 11 ani la vremea aceea, a glumit pe seama accentului nostru englez din filmulețul de la concurs. Ce să mai, eram praf!
Dar ceea ce era palpabil cred și pe film, era nevoia noastră disperată de socializare. Știam exact ce vrem: un loc în care să ne reunim pentru cursuri, ateliere și activități, un loc în care să fim împreună, un loc în care copiii să dobândească anumite abilități și să se joace în siguranță laolaltă.
Și Joyplace a funcționat perfect din punctul ăsta de vedere timp de 4 ani.
Până a venit pandemia, care ne-a trimis pe toți în izolare și am simțit că am pierdut legătura.
Dar azi ne-am reunit din nou on-line la grupul de sprijin pentru părinții copiilor cu nevoi speciale și am simțit că legătura nu e pierdută… Suntem din nou aici, în Joyplace virtual, unii pentru alții!
Mulțumim Otilia pentru că ne conții!
Ateliere realizate cu sprijinul Apa Nova București, în parteneriat cu:
Asociația Vreau și eu să merg
159428899_3836104906479511_603236320135004108_n
Mar 152021
 
De sâmbăta aceasta am început la Joyplace grupurile de sprijin pentru frații copiilor cu nevoi speciale, împreună cu Otilia Mantelers, psiholog si expert în parentaj.
▫️La nivel mondial o proporție semnificativă dintre copiii cu dizabilități au cel puțin 1 frate.
▫️Dacă pentru părinți mai există servicii cât de cât adaptate, în ceea ce privește sănătatea fizică sau mentală, pentru frați ele lipsesc aproape în întregime; deși toate cercetările clinice sugerează că frații au aceleași probleme ca și părinții, plus problemele lor personale.
▫️Forțați de împrejurări, părinții își petrec adesea cea mai mare parte a timpului cu copilul cu dizabilități. Frații se simt adesea neglijați, deoarece o mare parte din energia emoțională a părinților este direcționată către copilul cu dizabilități, lăsând puțină energie emoțională celorlalți copii din familie.
▫️Frații copiilor cu dizabilități pot experimenta o gamă largă de emoții contradictorii. Este posibil ca uneori să se simtă vinovați pentru faptul că sunt supărați sau speriați de sănătatea fratelui. Pot experimenta o „relație de dragoste / ură” față de fratele sau sora cu dizabilități. Uneori sunt jenați de comportamentele și aparențele fratelui lor diferit, fapt pentru care pretind că sunt unicul copil sau evită să invite prieteni acasă.
▫️Vinovăția îi poate determina pe frați să-și ascundă propriile sentimente, pentru a nu-și împovăra și mai mult părinții. Sau pot simți nevoia să fie „perfecti” pentru a compensa imperfecțiunile percepute ale fratelui lor sau stresul pe care handicapul fratelui îl pune asupra părinților.
▫️Cel mai adesea “suferă în tăcere”.
 Proiect realizat cu sprijinul Apanova București, în parteneriat cu:
Asociatia Vreau și eu să merg
161131562_3849470481809620_5823666462514044184_n 161412475_3849470541809614_7725788780338331073_n 161871696_3849470725142929_2411763170966244804_n 175784181_3956865004403500_2201584519426426137_n
Mar 102021
 
Anul acesta am început o serie de cursuri on-line și grupuri de sprijin pentru comunitatea familiilor cu copii cu dizabilități.
Pandemia și izolarea și-au pus amprenta asupra tuturor. Copiii cu nevoi speciale și familiile lor se simt poate mai izolați ca oricând.
Ne e dor de întâlnirile noastre săptămânale de la Joyplace..de atelierele de grup, de serile de teatru și povești.
Ca să venim în sprijinul comunității cu dizabilități, am început aceste întâlniri on-line, împreună cu Otilia Mantelers- psiholog și expert în parentaj- dar și fizic, la Joyplace, pentru grupuri restrânse de copii.
Primul curs- care a avut loc luni, 1 martie- sponsorizat de Doppelherz Romania a abordat teme legate de adolescență, prietenie, anxietate și sexualitate.
De-abia așteptam să ne reîntâlnim lunea viitoare, on-line din nou!
163523735_3869029123187089_5321391338695420551_n 163527902_3869029299853738_6552673641693215769_n 163575840_3869029243187077_2282096385678295767_n 163575840_3869029309853737_2409853543750654936_n
Jan 192021
 
Si copiii cu dizabilitați vor să se joace!
➡️În urma petiției făcute de către Asociatia Rebeca faith-hope-love, privind lipsa adaptării pentru copiii cu dizabilitați a locurilor de joacă din parcurile sectorului 2, în data de 12.01.2021, a avut loc la Primaria sector 2 întâlnirea cu consilierii primarului, Radu Mihaiu, dar și cu reprezentanți ai Administrației Domeniului Public Sector 2.
➡️La discuții au participat reprezentanti ai ONG-urilor, Cotolea Adnana (Asociația Rebeca Faith Hope Love și mama copil cu dizabilitate neuromotorie), Ruxandra Mateescu (Supereroi printre noi si mama copil cu dizabiliate neuromotorie), Albert Nicoleta Larisa (psiholog, fondator Asociatia Proacta Edu si mama 4 copii tipici).
138254882_4006918019326957_8359710549982947604_n
➡️Petiția a fost susținută de către asociația noastră prin Adela Antoniu, mamă de copil cu dizabilități, arhitect și fondator al Asociației Umanitare Marta Maria și al Joyplace, primul loc de joacă interior adaptat pentru copiii cu nevoi speciale din București.
138732795_4006918099326949_1040265609243890227_n
❗În cadrul discuției a fost prezentată necesitatea locurilor de joacă incluzive. A fost luată in calcul realizarea unui loc de joacă incluziv în Parcul Tei (proiect pilot), dotarea cu un legăn pentru scaun rulant și un ansamblu de tobogane în Parcul Plumbuita, dar și realizarea de alei senzoriale în cat mai multe parcuri din sectorul 2.
Asociația noastră a făcut câteva propuneri pentru parcul Tei, pentru a exemplifica felul în care aceste locuri de joacă pot fi adaptate.
LOC DE JOACA_TEI_VAR 1 LOC DE JOACA_TEI_VAR 2 LOC DE JOACA_TEI_VAR 3
➡️Un loc de joacă ar trebui să ofere copiilor posibilitatea de a participa la jocurile sociale și de a interacționa cu alți copii. Este important pentru toti copiii deopotrivă cu dizabilitati si neurotipici jocul cooperativ, interacțiunea socială, jocul dramatic și imaginativ.
➡️Jocul incluziv subliniază importanța includerii tuturor copiilor: a celor cu dizabilități și a copiilor tipici. Incluziunea permite tuturor copiilor indiferent de abilități și vârste să se joace împreună. Toate spațiile de joacă trebuie create pentru a oferi oportunități de joc de înaltă calitate, indiferent de nevoile și abilitățile copiilor.
♿Signalistica adecvată. Parcul să fie semnalizat ca fiind unul incluziv și adaptat, atât la intrare cât și în dreptul fiecărui loc de joacă. Semnalizarea se va face prin pictogramele aferente, inclusiv cele reprezentative pentru autism și dizabilitate intelectuală, pentru creșterea nivelului de conștientizare și schimbarea percepției populației.
➡️Prin locuri de joacă adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilitati, în special copiii, nu vor mai fi obligați să privească din cărucioare la cei care se relaxează legănându-se in leagane imposibil de accesat pentru ei.
♿Pentru copiii cu mobilitate scăzută sau alte deficiențe, un loc de joacă incluziv le permite să se joace ca și ceilalți copii. Pentru ceilalți copii, care nu au aceste provocări, echipamentele speciale le pot oferi și lor mari beneficii.
Conectarea cu copiii de diferite medii și abilități încurajează empatia, precum și abilitățile sociale și emoționale de care vor beneficia copiii pe parcursul vieții. Copiii care pot coopera și se pot juca cu copii speciali, vor fi mai pregătiți pentru o lume și un loc de muncă diversificat ca adulți.
Practic, acești micuți nu au unde să iasă în parc, printre alți copii de vârsta lor, cu care să socializeze și să se împrietenească. Părinții și persoanele care însoțesc copiii cu dizabilități la locul de joacă, vor găsi timpul de joc mult mai distractiv.
Realizarea unui spațiu de joacă pentru copiii cu dizabilități va produce efecte pozitive asupra vieții acestora din punct de vedere fizic, psihic și emoțional.
Dec 192020
 
A fost un an neobișnuit. Nu ne-am mai strâns cu toții în jurul bradului ca anul trecut.
În ultimii trei ani găseam cu greu un weekend liber și pentru noi, familiile din gașca Joyplace, să ne tragem sufletul. Luna decembrie era cea mai solicitată: petrecerile și evenimentele dedicate copiilor cu nevoi speciale se țineau lanț la Joyplace.
Nu am vrut însă să lăsăm acest an să treacă fără obișnuita noastră tradiție de decembrie- “Avem abilitatea să dăruim!”- în care facem o bucurie familiilor cu copii cu nevoi speciale, mai puțin norocoase decât noi.
Și ca să limităm timpul petrecut în magazine, anul acesta am trimis către 15 familii aflate în dificultate, vouchere de cumpărături și gânduri bune.
Mulțumim tuturor prietenilor Joyplace care au donat pentru această campanie.
131988024_3623894297700574_6737458561679402944_n 132001346_3623894361033901_5055432832231111565_n 132020997_3623894294367241_2547317311376735410_n 131511059_3623894467700557_1370063936898857749_n
Dec 132020
 
Cu toate că e pandemie și stăm în casă, cu toate că multe proiecte s-au blocat, noi avem o veste extraordinară:
În prima săptămână din decembrie, de ziua internațională a persoanelor cu dizabilități, a fost inaugurată la Constanța, în City Park Mall prima toaletă cu pat de schimbat- pentru persoanele cu dizabilități complexe- din România!
Nici nu știți cât suntem de bucuroși și de mândri de oamenii ăștia care nu s-au lăsat intimidați nici de cerințele uneori extrem de dificile legate de spațiu, nici de blocajele legate de furnizori și au reușit să amenajeze o astfel de cameră. Bravo, â!
Vă povesteam anul trecut, pe vremea aceasta, despre toaletele de tip , cu pat de schimbat.
Mă sunase o prietenă, și ea mama unui băiețel cu nevoi speciale, să ne mobilizeze să aducem și noi în România acest tip de toaletă, pentru a nu mai fi nevoie să ne schimbăm copiii pe jos la mall.
Da, ați citit bine. De foarte multe ori părinții copiilor cu dizabilități (care nu mai sunt bebeluși) nu au soluție pentru schimbatul lor, când sunt în oraș. Dar nu numai copiii, ci și alte persoane cu handicap grav, dificultăți profunde și multiple de învățare, scleroză multiplă, paralizie cerebrală, leziuni ale coloanei vertebrale sau persoane în vârstă în fotoliu rulant nu pot folosi toaletele accesibilizate standard (proiectate pentru folosirea independentă).
În România există în momentul de față aproximativ 850 000 de persoane cu dizabilități. Dintre acestea se estimează că o pătrime, adica peste 200 000 de persoane, nu pot accesa o toaletă standard pentru handicap- marcată cu semnul persoană în fotoliu rulant.
Tolatele de tip , oferă în primul rând spațiu suficient de manevră pentru persoana cu dificultăți și doi însoțitori ai acesteia, pat generos pentru schimbat reglabil pe înălțime- pentru transferul facil din fotoliul rulant, toaletă centrală cu spațiu liber de manevră pe ambele laturi pentru asistenți și lavoar adaptat.
Mulțumim, pentru că ați răspuns inițiativei noastre de a clădi o societate în care toți membri ei, indiferent de abilități sau dizabilități, sunt tratați cu respect!

130088587_3918083598210400_8223466550887942716_n 130286325_3918083561543737_7956403602333192420_n130523627_3918083631543730_4704817306774475715_n

 

 

 

 

 

 

https://www.romaniapozitiva.ro/…/city-park-mall-devine…/

Oct 012020
 
TOTI_P
În anul 2014, la scurt timp după înființarea asociației, ne-am întâlnit în parc, într-o zi de toamnă, o mână de copii și familiile lor speciale. Am făcut  o sesiune foto pentru ceea ce a devenit ulterior campania noastră definitorie “Toți copiii sunt copii!”- de conștientizare cu privire la copiii cu paralizie cerebrală. Șase ani mai târziu, același parc și aproape aceiași copii :) ne-am întâlnit, forțați și de împrejurările speciale în care ne aflăm- în aer liber, pentru a celebra diversitatea.
TOTI COPIII_FRUNZE_DIVERSITATE
Am cules frunze de forme, culori și texturi diferite. Victor ne-a ghidat prin natură. La doar 8 ani e pasionat  de botanică și dendrologie. Ne-a ajutat și pe noi să identificăm copacii, pe care el îi recunoștea cu atâta ușurintă. Copii neurotipici și copii cu nevoi speciale și-au ales frunzele și le-au studiat. Toate sunt speciale. Toate sunt frumoase. Toate sunt diferite. Le-am admirat în lumină, le-am foșnit și le-am fotografiat.
PC_RASUL
Am povestit, am râs și i-am cântat “La mulți ani!” lui Anouk, care de curând a împlinit 13 ani. Despre ea, scriam acum 6 ani că “i-ar plăcea să fie ziua ei în fiecare săptămână.” Astăzi a fost toată numai un zâmbet alături de prietenii ei.
PC_MOBILITATEA
Campania “Toți copiii sunt copii” este despre dreptul și nevoia acestor copii și a familiilor lor de a fi tratați cu demnitate si respect. “Paralizia cerebrală afectează mobilitatea, nu și personalitatea”. Dizabilitatea nu alege, nu alege nici tu atunci când îți îndrumi copilul cu cine să se joace!
PC_ABILITATI
Marta a fost ochi și urechi la poveștile despre frunze și copaci. Și-a ales o frunză mare căreia nu mai voia să-i dea drumul. În parte și pentru că ii este foarte greu să-si controleze mișcările și să elibereze voluntar ceva ce a prins cu mâna.
Apoi copiii s-au dat cu rolele, bicicletele sau cu propriul fotoliu rulant pe alei. Unii mai repede, alții mai încet. Unii singuri și curajoși, altii ajutați de părinți sau însoțitorii lor. Copiii sunt, între ei, copii. Sunt la fel de interesați de joc, de culori, de frunze sau animale, zâmbesc la fel – “Dizabilitatea nu e contagioasă, zâmbetul da!” – Sunt la fel de inocenți. Diferențele sunt doar în ochii adulților, atunci când standardele și șabloanele sociale își lasă amprenta. Ei însă s-au distrat. Toți sunt frumoși. Toți sunt speciali. Toți sunt copii!
PC_NIMIC MAI PUTIN
DIVERSITATEA
Mulțumim Doppel Herz pentru sprijinul acordat.
P.S. Și textul ăsta s-ar fi oprit aici. Dar Zoe, Zoe cea mică și delicată, cu casca albă în pozele de mai sus, merge singurică în picioare! De 2 zile. Și așa de mult ne-am bucurat cu toții, că am vrut neapărat să vă spunem și vouă.
Bravo, Zoe!  (Zoe are 6 ani.)
Mar 102020
 
Duminică ne-am revăzut prieteni dragi la #Joyplace, să le sărbătorim cum se cuvine pe mămicile speciale de ziua lor!
Asociația Umanitară Marta Maria în parteneriat cu Asociația “Vreau și eu să merg” și cu #Supereroiprintrenoi, cu sprijinul sponsorului Doppel Herz au organizat o petrecere cu răsfăț pentru mămici și surprize pentru copii.
Am început cu un atelier de floristică, în care Ruxandra Mateescu ne-a ghidat să facem un aranjament pe care ulterior copiii l-au dăruit celor dragi. Nici nu știti cât a fost de plăcut să ne jucăm cu flori, muschi, crenguțe, cu pufuleți de vată și lână, ba chiar le-am pus și boabe de rouă! Aranjamentele au ieșit…ca scoase din cutie, le vedeți in poze! ☺️
Mămicile au beneficiat de masaj și mâncăruri bune, în timp ce copiii s-au jucat cu Elsa si prințul.
Ana Maria Rusu de la “Mai multă educație muzicală în școli” a venit tocmai de la Focșani ca să ne vadă. A adus cu ea un zambet larg și-un vas uriaș de căpșune.
S-au dăruit mărțișoare și am sporovăit. Timpul a trecut atât de repede!!
Ne-am ținut să facem o poză toate la final, dar nu ne-a ieșit decât pe jumătate. Dar e bine și așa. Va mulțumesc, prieteni dragi, și mă bucur că ne-am întâlnit!
Aveți grijă de voi, să vă spălați pe mâini și de-acum să stați pe cât posibil în casă! Activitățile la #Joyplace au fost suspendate momentan!
Să ne revedem sănătoși!
89731591_3138442612841173_950953656809684992_n89927752_3138443212841113_9127601073677139968_n89762771_3138443072841127_5066842476086558720_n 89789977_3138442759507825_6008239710403559424_n   89617120_3138442899507811_4150150718289870848_n 89625602_3138442929507808_3407178507736842240_n 89653031_3138443456174422_9074220475638349824_n 89653210_3138443029507798_6319539889205411840_n  89665666_3138442636174504_5657301600549470208_n








Nov 182019
 

Sambata, 30 noiembrie, incepand cu ora 11:00 vom gazdui la Joyplace- Str. Turnu Magurele nr. 17- o prezentare a produselor MyWam- Polonia, eveniment organizat de Asociatoa Mini Bebe.

MyWam este o companie poloneza specializata in productia echipamentelor de reabilitare pentru copii cu dizabilitati, cu o vechime de peste 10 ani in domeniu.

Compania MyWam ofera:
- Carucioare speciale pentru copii cu dizabilitati: Mewa, Pegaz, Grizzly, Mouse;
- O gama larga de orteze de maini si picioare, de zi sau noapte, fixe sau mobile, scurte sau lungi;
- O gama variata de corsete, textile sau rigide, pentru tratarea scoliozei sau altor curburi ale coloanei vertebrale;
- Sisteme de abductie pentru solduri;
- Sistemul Kangaro;
- Exoschelete fixe sau articulate;
- O gama variata de dispozitive de reabilitare: verticalizatoare, scaune cu rotile, scaune de posturare, cadre de mers.

71285298_2181533995479480_4477409135842820096_o

Dupa finalizarea prezentarii si a sesiunii de intrebari, doritorii de achizitia produselor vor lua parte la sesiunea de masuratori. Fiecare produs se face personalizat, in functie de masuratorile individuale ale copilului, de diagnostic si necesitati.

Oct 312019
 

 

O toaleta de tip Changing Places- Loc de schimbat-  ofera spatiu si echipamente suplimentare pentru a satisface nevoile persoanelor cu dizabilitati complexe sau multiple si care necesita unul sau doi asistenti pentru a fi schimbate.

Toaletele standard adaptate pentru persoanele cu dizabilitati si marcate cu semnul „Persoana in scaun cu rotile” sunt echipate pentru utilizarea independenta de catre o persoana in fotoliu rulant. In astfel de toalete exista spatiu de manevra de dimensiunea unui cerc cu diametrul de 150 cm, bare de suport laterale pentru asezarea si ridicarea de pe vasul de toaleta, chiuveta adaptata cu forma speciala si robinet cu maner lung pentru manevrarea din fotoliul rulant. Adesea si persoanele cu grad de independenta in fotoliul rulant sunt insotite la toaleta.

Context:

Se estimeaza ca in Romania, jumatate din persoanele cu dizabilitati, incluzand persoane cu handicap grav, dificultati profunde si multiple de învatare, scleroza multipla, paralizie cerebrala si leziuni ale coloanei vertebrale nu pot folosi toaletele accesibilzate standard. Multe dintre aceste persoane si familiile lor sunt nevoite sa foloseasca toaletele din spatiile publice intr-o maniera extrem de neigienică si degradanta – cum ar fi sa fie asezate pe podeaua unei toalete publice spre a fi schimbate de catre ingrijitorii lor. Adeasea parintii copiilor cu dizabilitati si insotitorii persoanelor adulte folosesc saltelute de burete sau alte improvizatii pentru schimbat. Acest lucru limitează sever activitățile sociale ale persoanelor cu dizabilități și ale familiilor lor.

In Statele Unite ale Americii si Europa a inceput sa ia amploare fenomenul toaletelor de tip Changing Places- sigla cu fotoliu rulant, pat de schimbat si lift/ sling.

Adaptarea rezonabila a acestor spatii se refera la modificarile si ajustările necesare si adecvate, care nu impun un efort disproportionat sau nejustificat atunci cand este necesar intr-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilitati sa se bucure ori sa isi exercite, in conditii de egalitate cu ceilalti, toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Ce presupune de obicei o Toaleta de tip „Changing Places” :

- Pat pentru schimbat de preferat ajustabil pe inaltime (2);
- Sistem de ridicare de tip slig cu sine pe tavan (1);
- Spatiu suficient pentru persoana cu dizabilitati si pana la doi asistenti ai acesteia;
- Toaleta centrala cu spatiu liber de manevra pe ambele laturi pentru asistenti (6);
- Perdea de confidentialitate in jurul toaletei (7);
- Rulou lat de hartie pentru acoperirea patului;
- Cos de eliminare a deseurilor mari (9);
- Lavoar adaptat, preferabil reglabil pe inaltime (5);

Changing_Places_v3-Recovered-01-495x555

Aditional se pot adauga facilitati pentru efectuarea dusului in astfel de spatii, dar nu este absolut necesar in toate unitatile.

Dotarea completa a unei astfel de toalete cu toate facilitatile necesare, inclusiv obiecte sanitare reglabile pe inaltime si sistem de ridicare cu sine pe tavan, poate ajunge la 40 000 euro.

Estimam insa ca realizarea unui prim pas si dotarea cu toalete care sa asigure suprafeta dubla fata de o toaleta pentru dizabilitati standard, dotarea cu pat de schimbat (eventual fix), chiuveta, toaleta cu perdea, rulou de hartie mare si cos de gunoi pentru deseuri mari poate fi asigurata cu buget de 10 000 euro, intr-o prima etapa.

Unde ar trebui sa existe astfel de facilitati in Romania?

- Centre culturale si centre comerciale;
- Terminale mari de transport;
- Cladiri publice cheie, cum ar fi: primarii, centre civice, etc
- Mari unitati de invatatmant, inclusiv univeristati;
- Facilitati de sanatate, precum marile spitale.

Changing-Places-Layout

In prezent, proiectul se bucura de atentia Nepi Romania, care a fost deschis la adaptarea unor astfel de spatii in cateva mall-uri din Romania. Lucram impreuna pe un prim caz concret in Constanta si speram sa revenim cat mai curand cu vesti bune. Pentru investitiile viitoare avem promisiunea ca se va tine cont inca de la inceput de proietarea unor astfel de spatii, corect dimensionate!

Uneori ne mai vine inima la loc. Se poate si in Romania!

Jul 212019
 

67403036_2627239980628108_8206225499425341440_n 66804266_2627240127294760_726573875093045248_n

Weekend-ul acesta am organizat un nou atelier de pictura la #Joyplace, adaptat pentru copiii cu dizabilitati. Ergoterapeutul Corina Rusu ne-a ghidat prin diverse tehnici de a aplica vopseaua, pe care le-a ajustat posibilitatilor de prehensiune ale fiecarui copil in parte. Am pictat cu pensule din par si bureti, furculite de plastic, smocuri facute din betisoare de urechi, folie de protectie cu bule, dar si cu degetele, bratele si fata!

Am intins vopseaua, am stropit, am tamponat si totul s-a concretizat in tablouri vesele cu flori de vara, campuri de maci (complet rosii ), firicele de lavanda, plaje cu nisip si flori , compozitii abstracte si ploi multicolore!
Marta s-a distrat in mod particular cand si-a dat seama ca poate picta si chiuveta. Dupa ce si-a pictat bratele si rochita, am dus-o la baie la spalat, unde in hohote zgomotoase de ras si-a intins bratele pe chiuveta si le misca captivata de darele de culoare pe care le lasa pe portelanul alb ❤️.
Multumim sponsorului Doppel Herz pentru distractia de astazi!

67429545_2627240260628080_8448464953454624768_n67100554_2627250587293714_3227218806803791872_n67312751_2627240250628081_6708801536975175680_n

 

67243142_2627240133961426_6932473323397840896_n67132035_2627240393961400_6400261274092961792_n67117455_2627240000628106_4027678248375681024_n

 

66737061_2627240380628068_2242053734026706944_n67113909_2627240463961393_504985014664953856_n67505584_2627250577293715_626573949676814336_n

Jul 062019
 

64297652_2597275560291217_190702745580208128_n66104103_2597275673624539_4233169725997187072_n

Metoda Feldenkrais- este un sistem educațional somatic inventat de Moshé Feldenkrais (1904–1984), care încearcă să facă o legatură mai bună între corpul nostru – ‘vehiculul intențiilor noastre’ și creierul nostru – ‘procesorul’.

Exercițiile urmăresc îmbunătățirea funcționării corpului, prin creșterea atenției la propriiile mișcări ; este o formă de pedagogie a mișcarii – în opoziție cu terapiile manipulative.

Metoda oferă instrumente de auto-observare și îmbunătățește tiparele de mișcare, nu caută să trateze o boală anume.

O noua sesiune pentru copii, de maine. Să fie cu spor!

66015322_2597275996957840_1827185078921330688_n

E OK sa fii diferit!

 ACTIVITATE  Comments Off
Jun 052019
 

E ok să fii diferit!

61816752_2313389992084351_3022583303279476736_n  61889353_2313390118751005_4092515151985508352_n

Imaginați-vă o lume în care am fi toți la fel: la fel de înalți, la fel de blonzi (sau bruneți), toți cu ochi căprui (sau albaștri). Am gândi toți la fel. Am alerga la fel de tare. Am desena la fel de bine. Am fi toți “perfecți”. Ați zambit? Si noi .

Din fericire, suntem foarte diferiți. A fi diferit nu este un lucru rău. A fi diferit inseamnă a avea curajul de a fi tu însuți! A fi diferit este uman. Toți oamenii sunt diferiți. Toți copiii sunt copii și fiecare este diferit si unic în felul său!

61983608_2313390062084344_5282113860529029120_n61780204_2313390178750999_3408584327842234368_n61805588_2313390075417676_3402824076618629120_n

Despre asta a fost ziua de astăzi de la Joyplace! Ne-am adunat împreună tipici și speciali, părinți, bunici, pitici și am sărbătorit diversitatea! Indrumați de ergoterapeutul Corina Rusu ne-am jucat cu fețe de hartie, am construit sprâncene, ochi și gene, năsucuri diferite și expresii diferite. Apoi le-am asamblat intr-un puzzle inimioară, pe care l-am pus pe perete, ca să ne reamintească mai des că e ok să fii diferit!

Diversitatea face lumea mai frumoasă!

61645673_2313390185417665_8723721985751777280_n61805413_2313390312084319_7980583366690865152_n61627095_2313390132084337_2755318152853192704_n

3 ani de Joyplace!

 ACTIVITATE  Comments Off
Jun 012019
 

Astazi locul nostru de suflet, Joyplace- primul loc de joaca interior adaptat pentru copiii cu nevoi speciale, implineste 3 ani! La cat mai multi fericiti!

61923057_2313390478750969_3352204382341955584_n61787532_2313390322084318_9207138950261506048_n61833202_2313390392084311_1711934020989747200_n

Anul acesta Joyplace a continuat sa gazduiasca copii cu dizabilitati impreuna cu familiile si prietenii lor la evenimente de grup, socializare, ateliere de teatru, ergoterapie, pictura- adaptate pentru nevoile lor, petreceri si intalniri informale dar si cursuri formale de instruire si specializare.

67506400_2622884374397002_3419195267885301760_n  67644494_2423219417768074_2353297050600210432_n 67648096_2423219681101381_5867738294925656064_n

67064327_2627240563961383_6336799558881771520_n67293554_2627240500628056_1001551640026677248_n67356131_2627240597294713_6245535137384103936_n

Multumim tuturor colaboratorilor si sustinatorilor nostri!

67509033_2423219454434737_4317704367533719552_n

Dec 152018
 

Am continuat seria petrecerilor de Craciun la #Joyplace cu evenimentul nostru obsinuit in ultimii doi ani: “Avem abilitatea sa daruim”. Initiat in 2016, evenimentul este organizat de familiile copiilor cu dizabilitati care “adopta” cate o familie cu mai putine posibilitati financiare, pentru care face pe Mos Craciun.

fd28027a-9109-49f9-bb9e-d42ec3efc2e9 f427fa38-679e-4c8a-86c2-dcf50f4a690a a163b662-83fc-475b-9771-d8448770a62e

 

 

 

 

 

 
 

Fiecare familie are ca invitat de onoare la petrecerea de Craciun un copil de la casa sociala, sau dintr-o familie nevoiasa. Se intereseaza din timp despre varsta, nevoile si pasiunile lui. De obicei copiii scriu si cate o scrisoare catre Mos Craciun cu ceea ce isi doresc de sarbatori. Copiii nostri cu nevoi speciale, au invatat ca in ciuda tuturor dizabilitatilor, au totusi o abilitate: aceea de a darui!

8f7158eb-1d14-4708-bfdd-9e78be4ceba9 d7b9db98-55f5-45e1-807c-758a5cfbd6d3 19caabe6-40fd-4fc8-8ae0-87baf7c536ad

 

 

 

 

 

 

 

 
Si in acest an toti copiii, cu dizabilitati si fara s-au simtit bine impreuna, au cantat, au dansat si s-au jucat!

6f017cad-ffff-448d-b0a1-16e06998a412 03147b42-d0f0-4c68-8198-98933a80fe57

 

 

 

 

 

 

P.S. Multumiri deosebite pentru Oana Coliba- mamica de fetita speciala Bianca- pentru minunatele dulciuri de casa, fara bazaconii, pe care le-a pregatit pentru petrecere si Carmen Mustata- mamica de  Antonia cu nevoi speciale, care in ciuda programului incarcat, s-a asigurat si de aceasta data de organizarea si bunul mers al evenimentului!

Dec 072018
 

Iarna aceasta am deschis sezonul de sarbatori la #Joyplace cu Atelierul lui Mos Nicolae- un atelier de decoratiuni pentru Craciun, sustinut de prietena noastra ergoterapeut, Corina Rusu. Indiferent de abilitatile motorii, copiii, ajutati de Corina si de parinti, au experimentat cu bucatile de tul colorat. A fost foarte amuzant! Va sfatuim si pe voi sa incercati! Stimulare senzoriala si distractie garantata!
 
077fe965-d141-4d44-bd4e-1d41317a862eeb8b0b4e-8b0d-4194-97a5-9c0991908e91

 

 

 

 

 
 
La sfarsit copiii au primit cadouri de la Mosul, iar coronitele le-au luat acasa si le-au daruit celor dragi.
Multumim sponsorului Doppler Herz pentru ca a fost alaturi de copiii nostri si in acest an!
Multumim Asociatiei pentru adaptare la viata Magicland, prin terapeut Corina Rusu, pentru ca ne face sa simtim de fiecare data ca putem face tot ceea ce ne dorim!

fe811159-fb1e-46a9-9ac5-61c50a24135d525ade06-e9eb-41c2-b388-aef0f95cada1992f0d5e-a623-470b-b7e2-491a2c441af4

 

 

 

 

 

 

 
 

75357a1c-5415-4634-9391-5dcbd2e4cfe1eb8b0b4e-8b0d-4194-97a5-9c0991908e91

Motomed la Joyplace

 ACTIVITATE  Comments Off
Nov 022018
 

Motomed este un aparat de recuperare folosit in diferite afectiuni neurologice care implica spasticitate si limitari ale miscarilor. Este un fel de “bicicleta” cu motor care ajuta la imbunatatirea tonusului muscular si al coordonarii, la reducerea contracturilor si imbunatatirea circulatiei. Aparatul este folosit cu succes in marile centre de recuperare, acolo unde l-au testat si unii dintre copiii nostri.

Incepand din luna noiembrie, il avem si noi la Joyplace in spatiul de joaca adaptat pentru copiii cu dizabilitati din strada Turnu Magurele, nr. 17, datorita campaniei lansate de Ana-Maria Rusu, de la Mai multa educatie muzicala in scoli, care a reusit sa stranga suma necesara achizitionarii acestui aparat pentru Joyplace.

Anouk si prietenii ei deja il folosesc cu succes in recuperarea lor neuro-motorie.
Iti multumim din suflet, Ana, pentru gestul tau minunat! ❤️

Anouk_Motomed

Sep 242018
 

Ne concentrăm zi de zi pe recuperarea terapeutică a copilului cu dizabilități încât, cu timpul, uităm cum si de ce este la fel de important sa ne și jucăm împreună. Nu de puține ori renunțăm la joacă atunci când feedbackul pe care îl primim din partea copilului este altul decât cel pe care îl așteptăm sau cu care suntem obișnuiți de la copiii tipici. Tocmai de aceea, la atelierul de joacă organizat weekend-ul acesta la Joyplace, Otilia Mantelers – instructor de parenting, promotoarea metodelor Playful Parenting si Parenting by Connection- ne-a ghidat prin lumea jocului- indiferent de gradul de afectare fizică sau neuropsihică a copilului.

42767832_1939110549726713_7476741723859714048_o

42834211_1939109229726845_2570903205034590208_o

42731821_1939109326393502_7175251907491921920_o

42849566_1939110623060039_8397607893515370496_o

Am învățat că joaca este un adevărat instrument terapeutic, eficient și la îndemâna tuturor! Distracția s-a impletit perfect cu explicațiile și demonstrațiile, iar zâmbetele au luminat în permanență atât fețele copiilor, cât și pe ale părintilor.

42754201_1939110136393421_9136303721095888896_n 42782768_1939109373060164_58172875303026688_n 42790137_1939109683060133_7757234707837747200_n 42797523_1939109956393439_2736132306308694016_n42803641_1939110386393396_6563740923518255104_n42763893_1939109543060147_731957118382374912_n

Sep 082018
 

There is no limit to the improvement of movement” Moshe Feldenkrais

Asociatia noastra continua sa aduca terapeuti Feldenkrais care sa lucreze cu copiii cu dizabilitati, o data la 2 luni, in Bucuresti. De data aceasta am avut-o alaturi de noi pe Christine Ingold din Elvetia. Christine are o experienta de peste 20 de ani in lucrul cu copiii cu nevoi speciale. Ea ne-a reamintit ca “nu exista limita in ceea ce priveste imbunatatirea miscarii”; intotdeauna exista loc pentru mai multa usurinta in miscare, pentru lejeritatea cu care faci o actiune.

Cand am descoperit aceasta terapie am citit despre cazul miraculos al lui Elizabeth, o fata care s-a nascut fara o parte din creir si despre felul miraculos in care aceasta terapie a ajutat-o pe ea. O sa va redau mai jos povestea ei. Insa nu pentru toti copiii rezultatele sunt la fel de spectaculoase. Din pacate. Ceea ce se intampla insa pentru toti copiii in urma unei sesiuni Feldenkrais, este ca ei capata mai multa libertate de miscare, ca si cum s-ar debloca din carapacea in care sunt prinsi. Este uimitor sa vezi cum se poate schimba in cadrul unei lectii de numai 50 de minute tonusul unui copil spastic si cum el poate face mai multe miscari, mai multe rotatii sau cum incepe sa se intinda dupa jucarii.

41257846_2111574805527964_4625985600938311680_n

 

Elizabeth s-a născut cu o treime din cerebel lipsă, fiind diagnosticată cu hipoplazie cerebelară. La vârsta de câteva luni nu își mișca ochii și privea cu fiecare în altă parte. Mâinile sale și picioarele erau când foarte moi, când spastice, incapabilă să facă vreo mișcare volutară. Începuse să facă fizioterapie convențională și terapie ocupațională, însă tratamentul era mult prea dureros. Când avea patru luni, un reputat medic neurolog i-a testat activitatea electrică a creierului. Acesta le-a spus părinților: “creierul nu s-a mai dezvoltat de la naștere și nu există nici un motiv care să ne facă să credem că va începe să se dezvolte. Lucrul cel mai bun la care puteți spera este o stare de retard profund”.
 
 

9c59be_0662683ba9062e22bd31c808e7ced39d-jpg_srz_425_300_75_22_0-50_1-20_0-00_jpg_srz

Când Feldenkrais a văzut-o prima dată pe Elizabeth, aceasta avea 13 luni și nu se putea târi. Reușea să facă voluntar o singură mișcare: să se rostogolească. La prima sesiune în care Feldekrais i-a stabilit diagnosticul, copilul nu s-a putut opri din plâns. Făcuse deja multă terapie cu practicanți care încercaseră să o determine să facă lucruri pe care, din punct de vedere al dezvoltării, nu era pregătită să le facă.

Potrivit lui Fekdenkrais, aceste încercări de a ignora stadiile de dezvoltare reprezentau o eroare imensă întrucât nimeni nu a învățat vreodată să meargă mergând. Sunt necesare alte abilități înainte ca un copil să poată merge – abilități la care un adult nici nu se gândește sau pe care nu își amintește că le-a deprins vreodată – cum ar fi capacitatea de a-ți arcui spatele și a-ți ridica capul. Abia atunci când acestea sunt deprinse, copilul va începe să meargă spontan. Feldenkrais a observat ca Elizabeth nu putea sta confortabil pe burtă, iar atunci când o făcea, nu își ridica deloc capul.

Tehnica sa presupunea mișcarea foarte delicată și lentă a trupului în așa fel încât ea să simtă, iar el să poată trimite astfel semnale către creier pentru a-l determina să înceteze să transmită muschilor să se contracte.

Data următoare când Feldenkrais a văzut-o pe Elizabeth, unul dintre studenții săi, Anat Baniel, s-a întâmplat să se afle acolo. Feldenkraisr a întrebat-o pe Baniel dacă o deranjează să o țină pe Elizabeth în timpul terapiei. A început să o atingă delicat învățând-o să diferențieze mișcări foarte simple. Elizabeth a devenit curioasă, atentă, fericită.

Feldenkrais a început să îi miște delicat capul în față și în spate, extrem de lent și ușor, pentru a-i alungi șira spinării. De regulă, găsea că această mișcare produce o arcuire naturală a spatelui care face ca pelvisul să se ducă înainte – reacție care se întâmplă de obicei atunci când o persoană este în picioare. Deseori, atunci când lucra cu copii cu paralizie cerebrală sau care nu pot merge, folosea această tehnică pentru a implica pelvisul, astfel încât să se miște din reflex. Însă atunci când a încercat cu Elizabeth, Baniel nu a simțit nicio mișcare. Pelvisul său era inert în poala lui Baniel. Așa ca Baniel a decis ca atunci când Feldenkrais trăgea, ea împingea ușor pelvisul lui Elizabeth.

Brusc a început să se simtă mișcare în șira spinării și trupul spastic, blocat și inert al lui Elizabeth. Îi mișcau ușor șira spinării întruna. Mai apoi, au încercat variații subtile ale mișcării.

La finalul sesiunii, Baniel i-a dat-o pe Elizabeth înapoi tatălui său. Când se afla în brațele acestuie, Elizabeth cadea de regula pe spate neputând să își controleze capul. Însă de data aceasta, ea și-a arcuit spatele, și-a dat capul pe spate și înapoi făcând asta întruna. Mișcările subtile ale gâtului și șirei spinării pe care Feldenakrais și Baniel le făceau treziseră ideea acestei mișcări și o transmiseseră creierului. Acum Elizabeth își mișca voluntar mușchii masivi ai spatelui, fiind încântată de această mișcare.

index

Astăzi, Elizabeth are 30 și ceva de ani și are doua diplome. Merge și se miscă cu atâta ușurință încât nimeni nu s-ar gândi ca era pe vremuri destinată unui scaun cu rotile, cu retard mental sever și instituționalizată. Are încă unele simptome reziduale ale hipoplaziei cerebelare precum o dizabilitate minoră de învățare a numerelor, deci matematica și știința sunt dificile pentru ea. Conduce o mică afacere și are o căsnicie fericită.

 

 

 

Sursa: http://www.salon.com/2015/03/02/she_will_dance_at_her_wedding_healing_the_girl_born_without_part_of_her_brain/

 

Proiectul MEDVET

 ACTIVITATE  Comments Off
Jul 192018
 

Vreau demult sa vă povestesc despre proiectul MedVET- https://unusiunu.com/proiecte/lansare-proiect-medvet/- un program internațional de training al personalului medical ce lucrează în secțiile de obstretică ginecologie și neonatologie ale spitalelor, în comunicarea cu părinții nou-născuților cu dizabilități congenitale sau care se află la risc.

Ne-am alăturat acestui proiect, în comitetul de Advisory Board la invitația Asociației Unu și Unu- parteneră în proiect alături de alte 3 țări: Bulgaria, Turcia și Belgia.

Mai jos, motivația pentru care salut și sprijin această inițiativă:

“Când devii părintele unui copil cu nevoi speciale sunt multe lucruri care devin şi ele mult mai grele pentru tine. Copilul nu doarme, nu mănâncă, nu se joacă, nu vorbeşte, nu merge, nu socializează cum trebuie. Şi viaţa devine brusc o luptă pentru a recupera cât mai mult!

Şi peste toate acestea vin cuvintele… cuvintele grele, pe care le auzi la tot pasul: “Nu e bine, o sa fie o legumă!” “Sunteţi tineri, lăsaţi că faceti altul!” “Întelege şi el ceva, săracul?!” “Da’ la ecograf nu s-a văzut la timp?”. Sunt cuvinte pe care nu ar trebui le audă nici un părinte…

Sunt cuvinte care dor şi tăişul lor rămâne în inima noastră pentru mult timp. E mai uşor în cele din urmă să te obişnuieşti cu dizabilitatea copilului, decât să suporţi aproape zilnic cuvintele nepotrivite… ale medicilor, ale personalului şi a tuturor celor pe care îi întalneşti în lungul drum pe care îl ai de parcurs.

Uneori nu ştii care ar fi cuvintele potrivite în astfel de situaţii. Oamenii nu spun lucrurile nepotrivite din răutate, ci din nepricepere.

De aceea consider că este mare nevoie de un de intrument de învăţare precum cel propus prin proiectul Medvet, pentru a comunica cu părinţii în astfel de situaţii!”- Adela Antoniu, preşedinte Asociația Umanitară Marta Maria.

https://unusiunu.com/proiecte/advisory-board/

2 ani de Joyplace!

 ACTIVITATE  Comments Off
Jun 012018
 

Joyplace implineste astazi 2 ani de existenta! La cat mai multi, mai frumosi si mai plini!

Joyplace este un loc de joaca interior adaptat pentru copiii cu dizabilitati, situat in Str. Turnu Măgurele nr. 17, sector 4, București, primul de acest gen din Romania. El a fost gandit si implementat de catre asociatia noastra in parteneriat cu Asociatia Vreau si eu sa merg, in urma unei finantari Adobe Foundation, cu sprijinul Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului Bucuresti si a mai multor sponsori si donatori privati.

In cei doi ani de existenta ne-au trecut pragul sute de copii. Aici, copiii cu nevoi spoeciale au gasit un spatiu in care sa se simta in siguranta, cu echipamente certificate adaptate nevoilor lor.

IMG_9223

IMG_8879

IMG_8852

IMG_9358

Joyplace este deschis intre orele 10-16 de luni pana vineri, iar in weekenduri gazduieste diferite evenimente si ateliere pentru copiii tipici si cu dizabilitati la un loc. Crezul nostru este ca o societate sanatoasa functioneaza egal pentru toti membrii sai. O societate sanatoasa celebreaza si integreaza diversitatea. Acest lucru poate fi posibil numai prin asigurarea ca persoanele cu nevoi speciale sunt integrate in randul celorlalti. De aceea prin activitatile noastre cautam sa punem la un loc copii de toate feluriuile. Joyplace NU este un loc de joaca DOAR pentru copiii cu dizabilitati! El este un loc de joaca pentru toti copiii, indiferent de abilitatile lor.


IMG_8856IMG_8864

0064IMGM15870071IMG_9670

0147IMG_970028951333_1861728740512573_8394686336501547008_n
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
In ultimul an am gazduit la Joyplace ateliere de: teatru pentru copii, floristica, ergoterapie, joaca si socializare, pictura; am gazduit workshopuri pentru parinti- de informare si familiarizare cu diferite terapii, diete sau practici de ajutor in recuperarea deficientelor neuro-motorii; organizam grupuri de sprijin pentru parintii copiilor cu dizabilitati cu psihologi si instructori calificati; gazduim zile de nastere ale copiilor cu nevoi speciale impreuna cu prietenii lor. Pe de alta parte Joyplace pune la dispozitia utilizatorilor sai diferite programe si dispozitive care integreaza terapia prin joaca, precum: lucrul cu programul Timocco, Dispozitivul de comunicare cu privirea- Tobii si urmeaza sa achizitionam un Motomed, un aparat de recuperare folosit in diferite afectiuni neurologice, care ajuta la imbunatatirea tonusului muscular si al coordonarii.

Multumim tuturor celor care s-au implicat si au sprijinit proiectul Joyplace, multumim voluntarilor, sponsorilor si donatorilor nostri: Adobe Foundation, Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, Asociației pentru Recuperarea Handicapului Ghiță Radu Ștefan, Asociației Raza de Soare Ștefi, Asociației Măriuca, ACP, Arcade Doors, Arhilab, Apanova București, Cube Production, Decorfloor, EvoClima, Ledco, Quaisser Pharma, Progerom, Sangria International, Manconstruct, Webart, Oopy arhitectura, Techo Romania.

May 202018
 

Ieri, la Grupul de sprijin pentru parinti de la Joyplace, am vorbit despre limite; despre cand le punem limite copiilor si cum, despre plansul vindecator de descarcare si “ascultatul” acestui plans. Otilia Mantelers- instructor de parenting, promotoarea metodelor Playful Parenting si Parenting by Connection- ne-a povestit despre creierul limbic si despre emotii, despre faptul ca toti copiii au nevoie sa elibereze aceste emotii grele, frici sau traume. Ne-a incurajat sa ne imprietenim cu plansul copiilor practic, sau sa nu ne mai fie asa frica de el . Si ca sa putem face asta, am facut din nou Listening partnership noi insine – adica ne-am ascultat unii pe altii, fara sa intervenim, fara sa judecam, fara sa dam sfaturi. Am exersat ascultarea si emaptia.

Urmatoarea intalnire va fi o intalnire cu copiii, in care vom face joc terapeutic. Atelierul va avea loc in prima jumatate a lunii septembrie, la o data pe care o vom anunta in curand!

32977839_1940960475922732_8742701974513778688_n 32948998_1940960545922725_2705841761690845184_n 32967579_1940960739256039_7307775640260837376_n 33029256_1940960749256038_4881832404714520576_n

32948693_1940960472589399_8664924282901495808_n 32974813_1940960639256049_3545066001823432704_n

May 082018
 

Vineri, 8 IUNIE, ii asteptam pe toti parintii interesati la seminarul de dieta ketogenica medicala, susținut de Denise Potter, dieteticean afiliat Charlie Foundation- SUA, la Joyplace.
Ore de desfășurare: 11.00-13.30.
Detalii si inscriere: Terapii Mame Bebe- 0766 40 65 08

Parteneri: Flavours Food Academy & #Joyplace

32186880_1928875467131233_3389295402082631680_n

Apr 222018
 

Cea de-a patra întâlnire a părinților copiilor cu nevoi speciale cu Otilia Mantelers a fost una de suflet. S-a vorbit despre limite dar și despre frățiori: impunem limite unui copil care și așa se luptă zi de zi în terapii, la școală, pentru a fi acceptat, pentru a tine pasul cu ceilalți? În paralel, ce facem cu frățiorii? Cum ne organizăm așa încât să avem timp și pentru ei, de unde găsim resurse emoționale pentru joacă? Dar, oare, ce este în sufletul lor, dacă nouă, adulților, ne e atât de greu…?

Apr 162018
 
“Nu cred că de răbdare au nevoie aceşti părinţi. Răbdarea este o altă presiune pe care şi-o pun pe umeri, pe lângă multele pe care le au. Părinţii copiilor cu nevoi speciale au nevoie de mai mult suport fizic şi emoţional. Într-o lume ideală, aceşti părinţi au nevoie de 30 de minute de ascultare pe zi, de a merge la terapia lor personal pentru a se simţi mai bine cu sine, de oameni care să îi ajute cu gospodăria, de crearea unui spaţiu pentru propria lor viaţă şi cuplu. Nu în ultimul rând, ei au nevoie de o comunitate a părinţilor cu copii atipici” Otilia Mantelers de vorba cu Bianca Poptean despre parintii copiilor cu nevoi speciale, despre jocul terapeutic si despre grupul de suport initiat de curand la #Joyplacehttp://biancapoptean.ro/otilia-mantelers-despre-copiii-cu-dizabilitati/

Imagini de la cea de-a treia intalnire, in care am vorbit despre plans si crizele de furie ale copiilor, despre limite si despre cum putem face fata mai bine tuturor acestora!

Apr 042018
 

Astazi la Joyplace am gazduit Ziua prieteniei- un eveniment organizat de prietena noastra Corina Rusu, de la Asociatia pentru adaptare la viata Magicland, in cadrul proiectului 4/4 PentruPrieteni in parteneriat cu Ambasada Statelor Unite in Romania si Consiliile Americane pentru Educatie Internationala.

29790782_1721495191273837_1232204274127456651_n29684152_1721508891272467_1779322902005639398_n29694989_1721495187940504_2380825994046212290_n

 

 

 

 

 

 

 

 

“Intrebarea cea mai stringenta si importanta a vietii este: Ce faci pentru ceilalti?” Dr. Martin Luther King Jr

Proiectul 4/4PentruPrieteni creat in cinstea lui Martin Luther King Jr, iși propune să celebreze la nivel național valorile voluntariatului și ale prieteniei.

29683571_1721495431273813_1335122906734741215_n 29790534_1721495397940483_270866500386677258_n 29790637_1721495251273831_3532921337018943239_n 29790768_1721495261273830_5119555095785728464_n

 

 

 

 

 

 

 

 
 

 

 

 

Corina Rusu este ergoterapeut iar atelierele ei de creatie ii implica deopotriva pe copiii tipici si pe cei cu nevoi speciale. Activitatile sunt croite de asa natura incat nici unii, nici altii nu se plictisesc.
Si astazi, indiferent de abilitati, copiii s-au jucat impreuna si s-au amuzat confectionand iepurasi de Paste.
Am invatat, ne-am jucat, ne-am amuzat si ne-am facut prieteni!

23622243_1721495267940496_3558551768812320000_n 29684152_1721508891272467_1779322902005639398_n 29790141_1721504127939610_6665292792493349371_n

Mar 222018
 

La cea de-a doua intalnire a parintilor copiilor cu nevoi speciale cu Otilia Mantelers am vorbit despre joc- jocul terapeutic- acel joc care ne conecteaza si ne vindeca!

“Prosteala”- jocul in care parintele nu se mai afla in pozitia de putere, jocul de tip cucu-bau, giugiuleala și dragalaseala fizica a copilului, purtatul in brate, toate jocurile fizice in general ne aduc impreuna. Copilul nu se mai simte “cu nevoi speciale”. Parintele lasa grijile deoparte pentru moment si rad impreuna. Rasul copios vindeca!

Am facut din nou “Listening partnership” -instrument de ascultare terapeutică de la Hand in Hand Parenting. Ne-am “ascultat” pe rand cate 15 minute si am stabilit sa ne auzim si la telefon, pentru urmatoarele sesiuni de ascultare vindecatoare.

Am ras. Am plans.
A fost tare bine!

Mar 212018
 

In lunile ce urmeaza Joyplace gazduieste o serie de spectacole de teatru pentru copii. Prietena noastra, Maia, de la Teatrul Mititel a rezervat locuri gratuite pentru 2 copii cu nevoi speciale la fiecare spectacol. Va rugam sa ne contactati la contact@martamaria.ro sau in mesaj privat pe paginile de Facebook: Asociatia Umanitara Marta Maria sau Joyplace, pentru inscrieri. Va asteptam cu drag!

29497399_1706165549473468_4283324730582237184_n

Programul lunii martie:

Sâmbătă, 24 martie, ora 11.00 vă invităm cu mic și mare la spectacolul – atelier ”Șoricelul fistichiu!” Fantezia lui bogată a pus pe fugă pădurea toată, așa cum reușim și noi, uneori, să facem din nimic – mare tărăboi. Obosit până la urmă a adormit, iar în toate, cu pricina a fost…..? Vino să vezi cine! După spectacol o marionetă vom crea, apoi cu toate ne vom juca!

Vârsta recomandată 2-6 ani.

Duminică, 25 martie, ora 11.00 vă invităm la atelierul creativ “Dragonul prietenos”! Ești curios să afli mai multe despre aceste ființe de basm? Vino să povestim! Și împreună cu părinții, te vom ajuta să creezi un dragon. Vârsta recomandată 3-7 ani.

Mar 112018
 

Astazi am sarbatorit ziua mamei “in familie”. In familia Joyplace …cu voie buna si bucate alese, cu povesti si cu muzica, cu masaj pentru mamici, in timp ce copiii s-au jucat in siguranta animati de personajele Mickey si Minnie Mouse.
Am ras. Am ras si am povestit despre cum e sa impaci responsabilitatile de la serviciu cu treburile de acasa, cu programarile la doctor si nevoile speciale ale copilului tau, de genul celor 30′ din terapia X cu de 3 ori cate 5 minute pe zi din terapia Y, cu purtat dispozitivul Z si tinut dieta W; cu dus si adus de la scoala/terapie; despre cum sa te impaci cu sotul si ceilalti copii, sa gatesti sanatos, sa fii prezent la sedinte, sa alegi cel mai bun liceu pentru copilul tipic si sa gasesti macar o scoala care sa-l accepte pe cel cu dizabilitati, dar sa-ti faci timp si pentru tine, desigur, in vreme ce creezi un mediu “safe”, cald si placut pentru familia ta, in care toti se dezvolta armonios, iar tu te pastrezi calm, sanatos si “normal”…Ati ras si voi, nu?!
Da, este oficial imposibil sa fii o mama perfecta, mai ales cand cresti un copil cu nevoi speciale. Pare imposibil si sa reusesti sa nu mai pui atata presiune pe tine; sa nu simti ca orice ai face iei din timpul in care ai fi putut face ceva terapie cu el, cu cel special!
Astazi ne-am luat o dupa-amiaza pentru noi, o dupa-amiaza cu liniste, intre prieteni. Si a fost tare bine!
Multumim sponsorului nostru, Doppel Herz, pentru sprijin!

Mar 092018
 

“Deşi au fost abordate subiecte grele şi mai puţin vesele, s-a râs mult sâmbătă, la prima întâlnire din cadrul Grupului de sprijin pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale. Poate şi pentru că, împreună cu Otilia Mantelers, am reuşit să fim înţeleşi şi acceptaţi, fără a mai resimţi vina copleşitoare de a fi născut un copil cu dizabilitate.”
Ruxandra de la #supereroiprintrenoi ne-a povestit despre cum a fost primul curs din cadrul Grupului de sprijin pentru parintii copiilor cu nevoie speciale de la #Joyplace.
Multumim, Otilia, multumim Ruxandra si tuturor parintilor prezenti pentru incredere! ❤️
http://supereroiprintrenoi.ro/la-zi/otilia-mantelers-parintilor-copiilor-cu-nevoi-speciale/

Feb 212018
 

28279133_1844876288864485_6594734017222230580_n
Avem marea bucurie de a vă invita la o serie de workshopuri dedicate părinţilor copiilor cu nevoi speciale, susţinute de Otilia Mantelers. Otilia este instructor de parenting, promotoarea metodei Parenting by Connection şi al tehnicii Playful Parenting, care susţine puterea terapeutică a jocului.
4 întâlniri de weekend, pe parcursul cărora vom învăţa să ne ascultăm pe sine şi pe cel de lângă noi, vom vorbi despre experienţa de părinte al unui copil cu nevoi speciale dar şi al unui copil tipic, vom (re)învăţa să ne jucăm cu puii noştri.
· Încurajăm participarea în cuplu, dar nu este obligatoriu.
· Se poate participa şi la o singură întâlnire din cele patru.
· Preţ: 35 lei/persoană (donaţie sugerată pentru a sprijini parţial costurile de organizare necesare pentru ca acest eveniment să fie posibil)
· Înscrieri: tel. 0748825302 sau 0762657921, sau la adresa de e-mail: preda_ina@yahoo.com
Programul detaliat al fiecărei întâlniri:

Întâlnirea I- 3 martie
DESPRE EXPERIENȚA FIECĂRUIA DE A FI PĂRINTE DE COPIL CU NEVOI SPECIALE
Vom învăţa să facem “listening partnership”, ca instrument de ascultare şi eliberare a sentimentelor grele. Vom aborda trăiri precum vinovăţia, furia nespusă faţă de copilul nostru cu nevoi speciale. Vom povesti şi despre cum funcţionează emoţiile, cum vin şi trec şi cum ne putem obişnui cu intensitatea lor cu ajutorul corpului nostru.

Întâlnirea II- 17 martie
CUM NE JUCĂM CU COPIII CU NEVOI SPECIALE
Învăţăm despre timpul special, despre jocurile de putere şi jocurile terapeutice.
Aplicăm “listening partnership”.

Întâlnirea III- 31 martie
DESPRE PLÂNS ȘI CRIZELE DE FURIE
Care este însemnătatea lor în funcţionarea psihicului copilului? Cum le putem primi, gestiona şi răspunde atunci când ele apar?
Aplicăm “listening partnership”.

Întâlnirea IV- 14 aprilie
FRATELE COPILULUI CU NEVOI SPECIALE
Cum ne jucăm cu el, ce povestim, cum ne organizăm timpul astfel încât el să se simtă la fel de important precum fratele/sora cu nevoi speciale. Învăţăm despre joc, timp special şi plâns în relaţia cu fratele copilului cu nevoi speciale.
Aplicăm “listening partnership”.

Despre Otilia Mantelers: este instructor de parenting care promovează puterea terapeutică a jocului, concept bazat pe tehnica Playful Parenting, aprofundată cu specialistul Lawrence J. Cohen. Este susţinătoarea şi promotoarea metodei Parenting by Connection, cu care s-a familiarizat în cadrul unui program intens de formare, iniţiat de organizaţia Hand în Hand Parenting din SUA. Otilia va absolvi anul acesta studiile de psihologie la Open University, Marea Britanie.
Organizează de câţiva ani cursuri pentru relaţiile în familie şi în cuplu şi conferinţe cu invitaţi internaţionali.
În 2017, Otilia Mantelers a lansat cartea „Secretul monstrului”, prin care îi ajută pe copii să facă faţa emoţiilor puternice, iar pe părinţi să fie mai jucăuşi şi mai empatici.

CE: Grup de sprijin pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale
CÂND: sâmbătă 3, 17, 31 martie & 14 aprilie. Ora 16- 18
UNDE: Joyplace, loc de joacă adaptat copiilor cu nevoi speciale, str. Turnu Măgurele, nr.17A, sector 4, Bucureşti
PREŢ: 35 lei/persoană
ÎNSCRIERE: Tel. 0748825302 sau 0762657921

Dec 102017
 

Decembrie e plin de sarbatoare la Joyplace!
Astazi 25 de copii impreuna cu parintii lor au impodobit bradul, au cantat, s-au distrat si au primit cadouri de la Mosul!
Am deschis petrecerea cu “Aventurile unui fir de nisip” pe care talentata Nicoleta Rusu #Tapusele a pus-o in scena pentru copii. Am ras cu pofta, am atins cozile lungi si pufoase ale animalelor marine si am dansat alaturi de meduze si caluti de mare.
Am sarbatorit iubirea, prietenia si diversitatea! Un sfarsit de an bun va dorim tuturor!

Nov 272017
 

Astăzi, împreună cu 7 copii am învățat despre diversitate. Ne-am asezat la măsuța rotundă de plastic roz. Clara e blondă, Andrei poartă ochelari, Marta e în fotoliu rulant. Despre Alex colegii spun că are umor. Alții îi spun că este scund. Maria este negricioasă. Este cea mai mare dintre toți si le-a povestit copiilor că a învățat la scoală despre bullying.

MANUTE LA LUCRU 2MANUTE LA LUCRU
Ne-am jucat cu cartoane și stickere și am compus fețe din colaje; ne-am “desenat” pe noi și pe colegii de școală sau de gradiniță. Am făcut fețe vesele, fețe triste, fețe rotunde, fețe din fructe, fețe de nisip… și ne-am bucurat de diversitate!

COLAJ fata

Imaginați-vă o lume în care am fi toți la fel: la fel de înalți, la fel de blonzi (sau bruneți), toți cu ochi căprui (sau albaștri), toți slabi (sau grași). Am gândi toți la fel. Am alerga la fel de tare. Am desena la fel de bine. Am fi toți “perfecți”.
TOTI LA FEL

Nu ar fi prea amuzant, așa-i?!

Cu toții am avut momente în care ne-am dorit să fim “perfecți” sau să fim “în rând cu lumea”, în esență să fim acceptați. Am suferit când ni s-au pus etichete (“ești prea gras”, “nu știi să alergi”, “nu poți să mergi”). Chiar și atunci când am visat să fim diferiți, să “ieșim în evidență”, ne-am dorit să atragem atenția, să fim apreciați. Ne-am cumpărat căni pe care scrie cu litere mari “stand out from the crowd”, sperând de fapt să fim acceptați așa cum suntem.

Nevoia de a apaține și de a fi acceptat este o nevoie umană profundă, la fel de profundă ca nevoia de iubire. Avem nevoie să fim iubiți. Și avem nevoie să fim acceptați așa cum suntem. Cu toții!

DIVERSITATEA FACE LUMEA MAI FRUMOADSA

Din fericire, suntem foarte diferiți. Suntem unici, fiecare în felul său. A fi diferit nu este un lucru rău. A fi diferit inseamnă a avea curajul de a fi tu însuți! A fi diferit este uman. Toți oamenii sunt diferiți. Toți copiii sunt copii și fiecare este diferit si unic in felul său! Diversitatea face lumea mai frumoasă!

A FI DIFERIT_CURAJUL

Marta invata

 ACTIVITATE  Comments Off
Oct 312017
 

De 5 ani si jumatate Marta face terapie prin metoda Feldenkrais. Si de 4 ani aducem terapeutii si in Romania sa lucreze cu copiii cu nevoi speciale.
Saptamanile acestea le-am gazduit la
Bucuresti pe Marta Havlicek si Sophie Dingemans, care au lucrat cu 12 copii cu nevoi speciale.

Uneori progresele sunt frustrant de lente..Alteori nu-ti mai dai seama ca ele se intampla!

Acum cateva luni am fost cu Marta la o evaluare in vederea unei noi terapii pe care voiam s-o incercam. Am fost intrebata ce operatii ortopedice are Marta si terapeutul a facut ochii mari cand i-am zis ca nici una, la cei 6 ani si jumatate. A asezat-o cu toata talpa jos pe podea si a intrebat din nou: “Miofibrotomie?!” (o procedura de sectionare partiala a nervilor pentru reducerea spasticitatii). “Nu, nimic!” Si atunci m-a traznit: Oare de cand aseaza Marta toata talpa jos?! Nici nu mai stiu..Cand avea cateva luni a fost imposibil sa i se indrepte piciorul la 90 de grade pentru a-i lua masura la orteze. Asa ca primele ei orteze au fost facute “la ochi” cu 2 numere mai mari. Le-am dat inapoi si a doua oara ne-am proptit si eu si domnul de la Ortotech cu toata puterea ca sa asezam piciorul in pozitia corecta. La un an avea ghetele deformate, oricat as fi strans siretul, din cauza pozitiei cu varful intins, ca “de balerina”, specific paraliziei cerebrale si spasticitatii. La 2 deja facea rani la picioare de la ghetele ortopedice. La 3,4,5 ani nu am mai incaltat-o decat cu sosoni, botosi..Acum cateva luni am constatat ca pot sa-i cumpar ghete si adidasi cu talpa normala. Ca sta incaltata!!! Ca poate sa aseze incet talpa jos..Glezna e flexibila pe toate directiile. Si ii place la nebunie sa fie asezata in picioare si sa priveasca lumea de sus.
Mobilitatea asta nu se regaseste numai in articulatia gleznelor, ci in tot corpul. Asta constatam astazi la lectiile cu Sophie. Se intoarce mult mai usor din bazin, controlul capului s-a imbunatatit semnificativ..Se poate juca fara sa se incordeze din cap pana in picioare.
In timpul lectiilor Feldenkrais este intotdeauna alerta, iar astazi raspundea la fiecare miscare cu o lejeritate care m-a facut s-o intreb pe Sophie, mai in gluma mai in serios daca e sigura ca lucreaza cu copilul meu. Sophie mi-a zambit si mi-a spus: “Yes! She has changed a lot. She’s learning!”

Keep learning, Marta!

23131896_1722261681125947_8671333962040041329_n 23167881_1722261634459285_6382614558116453759_n

22852164_1722261641125951_1363314041299934376_n 22886317_1722261697792612_2018672197965465225_n

Sep 242017
 

Atelierele de floristica “Micii floristi” din vara aceasta de la Joyplace, sustinute de Ruxandra Mateescu au fost mi-nu-na-te!! Copiii s-au jucat cu muschi, flori si scoarta de copac…au incercat buretii uscati, apoi imbibati cu apa pe care i-au aranjat in ghivece din scoarta de mesteacan, sticla sau ceramica. Au infipt floricelele in suportul umed, au mirosit, au rupt si au taiat codite. Alteori au experimentat cu nisip, scoici si lumanari, alaturi de trandafiri, crizanteme si levantica. Cu lumanarile au exersat suflatul, cu nisipul simtul proprioceptiei, iar levantica i-a mangaiat cu parfumul ei. Mamicile s-au distrat la fel de mult si au concluzionat ca este foarte relaxant sa faci aranjamente florale. Rezultatele le vedeti in imaginile de mai jos!

20430093_1471811882908837_1933897024691555857_n 20476303_1471811932908832_8871910719288082915_n20375697_1471811689575523_5030158509500246126_n

20429733_1471812189575473_6809167610626406066_n 20476303_1471811932908832_8871910719288082915_n20479443_1471812089575483_219605967874155517_n

20479457_1471812096242149_3973671975852588644_n 20597113_1471811686242190_6807123305176777513_n 20479636_1471812302908795_1894953553014826285_n

20604650_1478550048901687_3088384016041784544_n 20621226_1478550368901655_3062278702386579713_n 20621960_1478550042235021_2710337725399048502_n

De ce sunt aceste ateliere atat de importante pentru copiii cu nevoi speciale? Pentru ca acesti copii au nevoie sa atinga si alte texturi, sa miroasa, sa vada…frunze, flori, muschi, pamant! Copiii cu dizabilitati neuromotorii ajung foarte greu sa puna mana pe plante, sa se joace in nisip, sa rupa crengute. Mainile lor se joaca cel mai adesea cu jucarii de plastic in fotoliul rulant. Creierul are nevoie si de alti stimuli, veniti de la piele. Ne bucuram tare mult ca in vara aceasta timp de cinci saptamani am avut ocazia sa ne jucam si sa ne bucuram in acest fel!

21731291_1517618128328212_3405520762867193265_n 21462588_1517618374994854_2404746232211717849_n20431557_1471811926242166_5011790523184798060_n

21751296_1517618008328224_8504630655026231996_n 21433077_1517618051661553_3708500314651928614_n21271148_1505970522826306_2029027504419873102_n
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Aceste ateliere, gratuite pentru copiii cu nevoi speciale, au fost posibile datorita strangerii de fonduri de la Echo Marathon Si Bucharest Half Marathon. Multumim inca o data ambasadorilor nostri care au alergat pentru aceasta cauza: Adela, Rovena, Edi, Gabi, Anda, Radu, Ina si Ionut precum si tuturor celor care ne-au sustinut pe platforma de fundrainsing prin donatii!

Aug 072017
 

Terapeutii si parintii interesati de aceasta terapie pot urmari o zi de lucru cu copiii cu paralizie cerebrala si pot adresa intrebari oaspetilor din Ungaria joi, 17 august, in spatiul Joyplace din Complexul de servicii sociale Ominis, strada Turnu Magurele, nr. 17, sector 4, Bucuresti.

20604374_1477376399019052_1121807569829709724_n

 

Jul 222017
 

Am inceput lucrul cu Timocco la Joyplace!
Cu banii stransi in urma campaniei “Run for helping special kids be kids!” (https://gogetfunding.com/run-for-hope-helping-special-kids…/) de la Eco Marathon, am demarat scoala de vara cu sesiuni individuale de lucru cu programul Timocco. Multumim inca o data alergatorilor nostri: Adela x 2, Anda, Gabi, Rovena si Edi si tuturor celor care ne-au sustinut cu donatii!

20156004_1462737697149589_4585602610420052961_n 20228565_1463082737115085_11978373912587934_n20375897_1471843089572383_8225702680172869982_n

20229305_1462737757149583_449898343360412597_n

20229372_1463081920448500_4109122470578204481_n20375993_1471843139572378_1920565171304485096_n20228424_1462737747149584_3688137709187933597_n

Jul 202017
 

Dizabilitate neuro-cognitivă. Sună complicat, ştim. Până a fi noi înşine părinţii unui copil cu dizabilitate neuro-cognitivă nici noi nu aveam habar ce înseamnă, concret, expresia aceasta. Astăzi ştim. Am învăţat alături de copiii noştri cu nevoi speciale că în spatele unei expresii complicate stă un lucru simplu: o afecţiune a creierului care ne împiedică copiii să se mişte, să vorbească, să citească ori să gândească în acelaşi fel în care o fac alţi copii de vârsta lor.

Mulţi dintre acesti copii nu vor putea face niciodată multe dintre lucrurile pe care noi, cei sănătoşi, le considerăm normale, banale. Dar asta nu ne împiedica pe noi, părinţii lor, să nu luptăm zi de zi pentru a-i ajuta să reuşească. Să poată să ţină un creion în mână, să urmărească cu privirea o jucărie, să se exprime atunci când le e foame sau frig. Zeci şi zeci de ore de terapie pentru ca o mânuţă paralizată să se poată mişca preţ de câteva secunde. Terapie.

TERAPIE. Un cuvânt pe care abia îl mai suportăm dar care face parte din viaţa noastră aşa cum am spune soare, aer sau cafeaua de dimineaţă. Terapie. De la naştere, zi de zi. Terapie. Aşa încât am căutat o metodă de a deghiza terapia în joacă. În joaca cu florile. Pentru că sunt colorate, vesele şi au texturi diferite.

Ruxandra Mateescu, este mama unei fete de 9 ani cu dizabilităţi neuro-cognitive. Timp de patru ani a fost antreprenor, a condus propriul atelier de design floral, Buchetiera. După patru ani a trebuit să aleagă: să meargă mai departe, dezvoltând acest business cu flori sau să renunţe pentru a se ocupa de fiica ei și de alţi copii ca ea.

A ales cu sufletul. Aşa încât a în această vară vă propunem aceste ateliere de floristică pentru copiii cu nevoi speciale. Ne vom întâlni şi vom învăţa să atingem fără teamă frunze sau muşchi. Vom învăţa mânuţele mici să prindă între degete neputincioase petale şi tulpini. Să le aşeze cu grijă, să le taie codiţele, să le ude cu apă. Lucruri banale pentru noi, grele pentru ei. Platon spunea că jucându-te o oră cu cineva îl poţi cunoaşte mai bine decât ai face-o într-un an întreg de conversaţii. Vă invităm alături de noi, să fiţi parte din proiectul Micii floriști, să îl susţineţi şi, de ce nu, să vă jucaţi o oră cu florile şi copiii cu nevoi speciale. Îi veţi cunoaşte aşa cum sunt ei: cei mai senini şi curajoşi oameni din lume!

21270826_1505970376159654_4952306118729713944_n

Atelierele de floristica vor avea loc in datele de: 30 iulie, 5 si 19 august; 3 si 16 septembrie. Atelierele sunt gratuite pentru copiii cu nevoi speciale. Daca doriti sa participati va rugam sa ne dati un mesaj in privat. Cele 10 locuri disponibile/ sesiune- se vor ocupa in ordinea inscrierii. Multumim!

 

 

 

May 102017
 

Pregatiti pentru start la Eco Marathon, Moieciu de sus!

Adela x2, Edi, Anda, Gabi si Rovena alerga pentru – proiectul nostru de suflet, pentru ca incepand din iunie sa putem organiza aici cursurile unei scoli de vara pentru copiii cu dizabilitati. Am mai facut ateliere la Joyplace (teatru, pictura, s.a.). Copiilor le place enoorm! Vara asta vrem sa continuam cu arhitectura, floristica, lectura si lucru cu programul Timocco. Alergam impreuna cu partenerii nostri de la Asociatia “Vreau si eu sa merg”. In linkul de mai jos puteti sa donati si sa ne sustineti.
https://gogetfunding.com/run-forecial-kids…/-hope-helping-sp

#Joyplace
IMG_3540IMG_3563

 
 

 

 

 
 

Multumim!

P.S. Copiii Joyplace si-au sustinut ambasadorii la maraton!

18300880_1376501589106534_4353082812030702643_n 18341834_1376502465773113_5458783064825255090_n

18341743_10156102737462306_5153225597218494400_n

Mar 252017
 

Pentru ca astazi- 25 Martie- este Ziua constientizarii paraliziei cerebrale, te rugam sa privesti cu sufletul si mintea deschise aceasta cauza. Copiii cu paralizie cerebrala sunt tot copii!
Tu ce stii despre paralizia cerebrala?

 

Mar 052017
 

“Even when I’m a mess
I still put on a vest
With an “S” on my chest
Oh yes
I’m a Superwoman”

… rasuna versurile unei melodii a Aliciei Keys, astazi la Joyplace la petrecerea de ziua mamei. Si fiind vorba de Joyplace- loc de joaca adaptat pentru copiii cu nevoi speciale, vorbim despre mamele copiilor cu dizabilitati. Adica despre acele mame cu copii carora le ia mai mult ca sa “creasca”…mame a caror viata s-a intors brusc la 180 de grade; mame care stiu totul despre terapii- le poti califica cu usurinta ca medic expert in boala copilului lor; mame care sunt recunoscatoare pentru lucrurile marunte si care sunt determinate sa-si foloseasca toata energia pentru ceea ce pot face astazi, fara sa se mai uite in urma. Sunt mame care au tremurat in fata cabinetelor medicale, care au ras printre lacrimi, care si-au gasit puterea cand parea ca nu mai au nici urma de asa ceva! Si nu, ele nu traiesc o drama; nici nu e timp pentru asa ceva! Au motivatia suprema in ochii copilului lor, sunt mai hotarate si mai echilibrate decat multe mame pe care le-am cunoscut. Toate au o poveste, care seamana destul de mult cu o lupta traita intre terapii, programari, nopti nedormite, lacrimi, ignoranta, echipamente, suprize placute si un Dumnezeu al lor. Dar pe acest parcurs ele au invatat sa descopere bucuria, sa aiba curajul, sa poata!

sdr sdr cof

Astazi a fost despre ele, despre mamele care pot…

mame la masaj cof cof

Echipa MartaMaria si Joyplace au organizat cu sprijinul Doppel Herz o petrecere de ziua mamei. Si pentru ca de cele mai multe ori aceste mame nu au cu cine sa-si lase copiii cu nevoi speciale, petrecerea a avut loc la Joyplace, unde copiii s-au jucat in voie cu echipamente adaptate nevoilor lor, animati de personajele Elsa si Anna, cu care au cantat, au dansat si au pictat. Unii dintre ei s-au jucat cu dispozitivul Tobii de stimulare vizuala si comunicare cu privirea, despre care v-am povestit aici: http://www.martamaria.ro/oameni-inimosi-pentru-tehnologia-eye-gazer/.

sebi la tobii cof luca la tobii

In acest timp mamicile au beneficiat de masaj, au primit mici cadouri, s-au relaxat si au povestit. Si dintre toate, cred ca tocmai acest povestit are cea mai vindecatoare putere…Sa fii mama unui copil altfel te face de multe ori sa fii si sa te simti singur, dar cand intalnesti pe cineva care intelege, sau umbla in aceeasi bocanci, o noua lume se deschide asa cum spunea Melody Statham Cameron: “It’s lonely. But when you meet someone who gets it, it’s transforming!”

cof cof

La multi ani, mamici curajoase! Sa puteti!

Multumim sponsorului nostrum, Doppel Herz!

dav copii in fotoliu cof
Feb 282017
 

E februarie cu #ZiuaBolilorRare2017. Am povestit mai jos si despre boala rara a Martei: Sindromul Sturge Weber. Puteti citi mai multe povesti aici: http://supereroiprintrenoi.ro/ziuabolilorrare/
“Sunt poveşti ale unor oameni strămutaţi din zilele lor banale…”
ti_ar_placea_sa_fii_diferit“Dacă trec peste februarie, luna cu #ZiuaBolilorRare îmi iau o sticlă de prosecco pe care o voi bea singură, cu mine!” zice Ruxandra, mama unei fetite cu o boala rara, nediagnosticata. Asa imi zic si eu, in fiecare februarie, cand ridic evaluarile Martei de la psiholog, neurolog, medic de recuperare, logoped si altele pentru comisia de handicap. Stau singura in masina si le citesc. Si plang. Plang de fiecare data; nu pentru ca as citi ceva ce nu stiu deja. Nu pentru ca sunt dezamagita sau furioasa..plang asa cu un fel de nostalgie, pentru mogaldeata aia mica si perfecta, pe care am nascut-o intr-o zi de februarie, cu un semn pe fata…
Atunci m-am gandit c-o sa fie doar putin diferita pentru acest semn din nastere, asa cum se intampla cu unul dintr-o mie de copii.
Apoi am aflat ca angiomul cu pricina are si alte implicatii, mult mai severe si ca aceasta conditie rara poarta numele de Sindrom Sturge Weber (SWS).

SWS este o afectiune caracterizata de obicei de asocierea hemangiomului facial numit “pata de vin de Porto” cu anomalii oculare si/ sau neurologice. SWS poate fi gândită ca un spectru de boli, în care indivizii pot avea anomalii care afectează toate cele trei dintre aceste sisteme (adică piele, ochi și creier) sau numai două dintre ele, sau numai unul.
De exemplu Mihail Gorbaciov are un astfel de semn din nastere “pata de vin de porto” pe frunte.
Prin urmare, simptomele și severitatea afecțiunii pot varia foarte mult de la o persoană la alta. Cineva poate fi perfect functional si sa prezinte “semnul” doar la nivelul pielii, pe cand altcineva poate intampina severe probleme neurolgice cauzate de prezenta angiomului la nivel cerebral. Asa cum este si cazul Martei.

Am sperat la inceput ca ea sa fie intre acei 1 la 50 000 de cazuri in care afectarea este uni-laterala; adica atunci cand doar o emisfera cerebrala este lezata si individul este functional, poate fi operat, etc. Dar n-a fost nici asa!

Marta este unul din acele cazuri cu incidenta 1: 100 000 de mii, in care afectarea cerebrala este bilaterala, si in consecinta problemele neurologice sunt insemnate; nu se poate interveni chirurgical. Mai mult, consultand un medic specialist din Londra, am aflat ca tabloul ei neurologic este atipic chiar si in randul acelor atat de rari 1:100 000 afectati bilateral!
“Nu seamana cu nimic din ceea ce am mai vazut pana acum in SWS!” a zis neuroloaga dand din cap, spre RMN-ul din perete.
Asa sa stiti ca iubesc pe cineva foarte-foarte rar! Si care are cel mai frumos zambet din cate s-au pomenit vreodata!

“Ti-ar placea sa fii diferit?” Nu, nu mi-ar placea! Dar am ajuns sa fim. Suntem diferiti, speciali, puternici, blestemati, binecuvantati, etc. Ni se spune in mai multe feluri. Noi ne simtim “normali”, sau asa ne place sa credem. Mergem la ski, in vacante, la paine, la terapie cu Marta. Doar ca in legatura cu ea am invatat sa folosim masura iubirii: cat este de iubita si cat este de fericita!
Nu mai masuram in “milestones”-uri si teluri fixe: sa mearga, sa vorbeasca, etc. Am inteles ca ne trebuie o rabdare de fier; am invatat sa apreciem tot ceea ce poate face, desi suna a cliseu. Pentru noi faptul ca intelege, zambeste, protesteaza, isi poate folosi mainile cat de cat sa se joace, e sociabila si se ataseaza emotional, chiar (si mai ales) faptul ca doarme si mananca sunt achizitii nepretuite!

“Vorbeste si ea ceva? Sta in fund? Da’ macar a inceput sa se tarasca? ” ma intreaba doamna de la comisie in fiecare an, dupa ce-si arunca un ochi peste actele pe care am plans eu in masina. “Nu, nu inca!” ii raspund de fiecare data si inevitabil las capul in jos. Ceva din felul in care isi ridica ochii deasupra ochelarilor cand intreaba si neputinta de a-i spune vreun progres notabil din punctul ei de vedere, ma face sa ma simt cumva vinovata.
Mai trag o tura de plans si la plecare in masina. Al dracului februarie asta, ca nu se mai termina odata! Cu toate aniversarile lui cu bolile rare si certificatele de handicap! Sa beau sticla aia de prosecco, singura! Si-apoi sa-i explic eu doamnei de la comisie cum e cu eforturile si progresele, si cum cu banii pe care-i dai pe terapie cu un astfel de copil poti sa-ti iei o garsoniera pe an! Numai parintii pusi in aceasta situatie stiu ce inseamna si apreciaza valoarea fiecarui progres: ca a invatat sa inghita sau sa-si miste o mana, chiar daca nu sta in fund si nu vorbeste. Si cum i-as mai zice si ca ne-am saturat sa ne alerge in fiecare an cu o tona de hartii doveditoare cand boala aia e incurabila!!!

Cu Sturge Weber am invatat insa sa traim, sau mai degraba cu urmarile lui. Marta nu (mai) face crize epileptice- care sunt de obicei manifestarea cea mai frecventa a bolii. Invatam sa ne descurcam in schimb cu paralizia cerebrala, cu spasticitatea si cu tetra-pareza pe care ni le-a lasat.

Ce pot sa va mai spun despre SWS, e ca desi simptomele sunt de obicei prezente la nastere (congenitale), afecțiunea nu este mostenita și nu se transmite ereditar în familii.
S-a descoperit de curand ca SWS este cauzata de o mutatie in gena somatică GNAQ. Această mutație se produce în mod aleatoriu (sporadic), fără nici un motiv cunoscut..

Feb 102017
 

Sophie si Marta

 

 

In luna februarie am avut-o alaturi de noi la Bucuresti pe Sophie Dingemans, in cadrul unei sesiuni de 2 saptamani intensive de lucru cu 10 copii.

Nascută și crescută în Noua Zeelandă, Sophie locuiește astăzi la Paris și este terapeut certificat al Metodei Feldenkrais® în Educație Somatică. Alaturi de lucrul cu oameni cu diferite grade de handicap, Sophie este specializată în lucrul cu copiii cu nevoi speciale și este recunoscută pentru calitatea și eficienții muncii sale. De-a lungul carierei sale și a miilor de lecții cu copii, Sophie a ajutat multi copii și familii să se dezvolte și să învețe dincolo de limite.

Ea a lucrat cu copii cu un spectru larg de nevoi speciale, inclusiv: paralizie cerebrală, spasticitate generată de accidente sau naștere prematură, afecțiuni ale creierului, spectru autistic, afecțiuni genetice, forme diferite de epilepsie, Sindrom Down, defecte neurologice congenitale, dificultăți și întârzieri în dezvoltare nediagnosticate, dificultăți de percepție, distrofie musculară, deficit de atenție, dificultăți de mișcare în urma accidentelor sau a intervențiilor chirurgicale, dificultăți de învățare, dificultăți de comportament.

Sohie activează frecvent în Romania și Rusia, oferind lecții intensive de Intergrare Funcțională Feldenkrais®, cât și în cadrul cabinetului ei din Paris. De asemenea, ea lucrează cu copii și supervizează colegi în cadrul călătoriilor în Noua Zeelandă. În plus, Sophie a urmat cursuri intensive postuniversitare în lucrul cu copiii, devenind practicant certificat al Metodei Jeremy Krauss pentru Copii cu Nevoi Speciale și Dezvoltare a Copiilor, cât și Training Avansat pentru Practicații Feldenkrais cu Teorie și Practică de la Metoda Anat Baniel, predat de Nancy Aberle. Sophie a fost invitată să se alăture echipei de terapeuți ai lui Nancy Aberle din octombrie 2016.

Sophie lucrează într-un mod delicat și non invaziv, cu respect, căldură și umor, permițându-le copiilor și adulților să conștinetize tot mai mult din potențialul lor. Ea este întotdeauna profund impresionată și inspirată de transformările pe care munca sa le aduce. Este pasionată de capacitatea Motodei Feldenkrais® de a ajuta tot mai mulți oameni.

Iti multumim, Sophie!

Dec 152016
 

Cand am ajuns eu duminica la Joyplace, petrecerea era in toi. Am intrat timid inauntru, pentru ca desi de obicei vin aici ca la mine acasa, in dupa-amiaza aceasta locul era atat de plin, incat am stat cateva secunde la usa, incercand sa identific o fata cunoscuta care sa ma ajute cu Clara. Atipise in masina si acum era maraita, intimidata si ea de multimea de copii. Sareau si topaiau peste tot si am ras in sinea mea, gandindu-ma la cat de mult ne-am dorit noi ca locul asta sa fie plin! Eh, iata ca acum cu 50 de copii si cam tot atatia adulti spatiul parea dintr-o data mic!

ansamblu-lumea-langa-brad
joaca_ansamblu
copil-in-leagan-cuib anouk-si-balonul

Am fost incantata acum ceva timp cand m-a sunat Carmen sa-mi zica: „Anul asta la petrecerea de Craciun ma gandeam sa invitam si alti copii, sa n-o facem numai pentru ai nostri!” Ai nostri sunt copiii cu dizabilitati, neuro-motorii in general. Ne-am strans in jurul acestui loc de joaca- Joyplace- o gasca de parinti cu copii cu paralizie cerebrala, pentru ca din cauza dificultatilor motorii cu care se confrunta, copiii nostri pot accesa cu greu un loc de joaca obisnuit. Am facut multe impreuna in acest an, dar de locul asta de joaca adaptat pentru copiii cu dizabilitati suntem cei mai mandri! Daca mi-ai fi spus asta acum 5 ani, cand au diagnosticat-o pe Marta, n-as fi crezut!

joaca impodobim

Stateam cu RMN-ul in brate pe holul sectiei de Neurologie pediatrica 2 de la Obregia si asteptam sa intru cu el la medic pentru interpretare. Imi tremurau mainile. M-am asezat pe bancheta cu 3 stinghii de lemn si am inceput sa ma joc Solitaire pe telefon, ca sa nu ma mai gandesc si ca sa nu fiu nevoita cumva sa privesc in ochi pe vreunul din parintii care asteptau pe hol in acelasi timp cu mine. In stanga mea era o familie cu o fetita de aproximativ 4 ani. Ii observam cu coada ochiului. Fetita semana izbitor cu tatal. Nu statea in fund si nu-si tinea bine capul. Tatal se juca cu fetita si ea radea in hohote. La un moment dat am inceput sa zambesc si eu, pentru ca era efectiv molipsitoare! Dar zambetul imi igheta imediat pe fata, la gandul ca in scurt timp urma sa intram cu RMN-ul in cabinet de unde cine stie cum aveam sa iesim! (Si da, cum aveam sa iesim!!!) Ma uitam la mama fetitei, o femeie frumoasa, vopsita roscat, aranjata si machiata si nu intelegeam! Nu intelegeam cum poate sa fie frumoasa si fericita si sa vorbeasca cu sotul despre vreme, cand are un copil asa!? Nicoleta rade cand ii povestesc. „Chiar asa te gandeai?” “Da! Nu intelegeam cum ai puterea sa-ti duci mana cu rimelul pana la ochi, ca mie mi se parea greu si sa merg pana la baie sa fac un dus! Vedeam o familie fericita si nu intelegeam cum o faceti!”

copii-la-activitati activitati

Acum fac si eu parte din gasca aia, despre care lumea nu intelege cum pot sa mai zambeasca in conditiile date. Si ma uit in jurul meu, in gasca asta a noastra si le vad si pe celelalte mame la fel: impacate, linistite si frumoase!Nu zic ca sunt mereu numai asa, sau ca nu e greu! Este foarte greu! Uneori chiar prea greu, pentru ca nu ai cum sa fii tot timpul fericit. Dar nu cred ca este neaparat o discutie despre fericire, ci mai degraba una despre vitalitate.

In primele luni de la aflarea vestii ca Marta nu va fi niciodata un copil ca oricare altul, am fost deprimata. Si stiu asta pentru ca dupa cum spuneam, mi se parea o corvoada pana si sa fac un dus. Andrew Solomon spunea ca „Depresia nu este opusul fericirii. Este opusul vitalitatii!”. Dar cumva noi, mamele astea incercate, ne-am regasit in drumul nostru vitalitatea- acea energie de baza care ne dirijeaza vietile si care ne face in stare sa mutam si muntii din loc. Nu e o exagerare. Mamele astea chiar par de neoprit! Fac totul pentru copiii lor “imperfecti”. Dar ce este cel mai important este ca ei cresc iubiti neconditionat intr-o familie! Asa cum altii, din pacate, nu au avut sansa sa o faca! De aceea la aceasta petrecere am vrut sa facem mai mult. Ne-am gandit ca noi suntem bine. Si asa cu dizabilitati cum suntem, avem totusi o abilitate: aceea de a darui! De aceea am invitat alaturi de noi 20 de copii de la o casa sociala.

Fiecare familie a unui copil cu dizabilitati a avut drept invitat de onoare un copil de la casa sociala. S-au interesat din timp despre varsta, nevoile si pasiunile lor, si le-au pregătit cu mic cu mare cate doua cadouri: unul pe care sa il primească langa brad, de la Mos, cu dulciuri si jucării, si inca unul mult mai consistent, cu hainute, incaltaminte sau rechizite, pe care l-au daruit la final, dupa tort, cand toti credeau ca surprizele s-au încheiat.

langa-brad_2 a-venit-mosul

Ma uit in jur si vad ca toata lumea zambeste. Copiii par sa se simta bine impreuna. Se lipesc toti de geam cand vad ca vine Mos Craciun sunand din clopotel. Are o barba adevarata. Toti se duc si se aseaza emotionati in jurul bradului. Corina, care e ergo-terapeut si care a deschis evenimentul cu activitatea in care copiii au facut decoratiuni pentru brad, le da tonul si incep sa cante colinde. Ai nostri canta mai greu, dar copiii invitati stiu colindele si par foarte incanatati sa ne arate asta. Toti primesc cadouri de la Mos. Cealalta Carmen este impresionata de copiii invitati: „Sunt niste copii cu foarte mult bun simt. Au venit sa-mi multumeasca pentru dulciuri. Si inca n-au vazut cadourile alea mari!”

imbratisare-de-la-mos mos-la-geam

Vine si randul Martei sa o asez in bratele Mosului. Cocktailul de emotie si bucurie o face sa devina spastica. Mosul intelege si are rabdare. Incearca s-o ajute sa prinda cu mana agatatoarea pungii de cadou. In cele din urma reuseste si plecam triumfatoare prin multime cu punga in mana.

8ee199d7-8ea0-4f6e-9347-e8f95b765078 craciun-la-joyplace

Ne oprim la leagan langa Ruxandra, care imi povesteste despre cum e viata cu cel de-al treilea copil, venit dupa cel cu dizabilitati: “Ei stii tu, cum e cu buruiana!” La faza cu buruiana cei din jur pufnesc in ras. Toti ma stiu ca am zis ca al doilea copil dupa cel cu dizabilitati, creste singur, ca o buruiana. Dar sa stiti si va zic si aici, sa ramana scris, ca p’asta cu buruiana n-am scos-o eu! In acelasi cabinet, mi-a spus-o medicul neurolog dupa ce ne-a pus diagnosticul. „Acum la ce sa ne astaptam?” am intrebat. „Cum sa va spun?! Eu am o vorba: Copiii sanatosi cresc singuri. Nu trebuie sa le faci nimic. Ca o buruiana! Dumneavoastra aveti un bonsai. Trebuie sa-l ingrijiti mai mult, sa-i acordati atentie tot timpul.” Si asa a fost! Nu m-am suparat pentru cuvintele astea, fiindca doctorita mi s-a parut cumva empatica in adancul ei. Dar cumnata mea nu a iertat-o niciodata pe doamna doctor pentru povestea cu bonsaiul.

fetita-la-activitati joaca_2

Inchei povestea asta despre Joyplace, despre Craciun, despre vitalitate si despre copii bonsai si buruiene multumindu-le prietenelor mele dragi, mamelor speciale! Sunt mai bogata pentru ca v-am cunoscut! Va multumesc de o mie de ori si va urez vitalitate, rabdare si pace! Sa continuam cu bine la Joyplace! La anu’ si la multi ani!

tort la-tort

P.S.: Acest eveniment a fost un succes atat datorită pregătirilor si implicarii familiilor organizatoare, cat si datorită sponsorilor nostri, care au intuit căldura acestor cateva ore de bucurie acordate tuturor copiilor: Clubul Disney, Osteria Zucca si fotograful Mihai Ion, carora le multumim!

Nov 082016
 

In luna octombrie a acestui an, am gazduit inca 2 sesiuni de terapie prin metoda Feldenkrais pentru 8 copii cu nevoi speciale, sustinute la Bucuresti de Marta Havlicek si Sophie Dingemans (www.movement-works.com), terapeuti atestati ai metodei din Paris: „Fiecare copil si fiecare dizabilitate este asa de diferita si de specifica, încât este greu să vorbim despre felul în care se intervine la modul general. În primul rand și mai presus de orice trebuie să vezi abilitatea acolo unde ceilalți văd doar dizabilitatea, să vezi persoana, acolo unde alții văd problema, să vezi potențialul acolo unde alții văd blocajul.
Este foarte placut să observi schimbarile care se produc de la o sesiune la alta. În cazurile mai severe progresele pot fi mai lente, dar important este că ele există. Uneori constați că spasticitatea se reduce. Și când se întâmplă acest lucru poți începe sa organizezi mișcările copilului cu mai multă ușurință. Mișcările devin posibile. Un progres mic, poate fi în fapt un progres mare.”

Mai multe despre terapia Feldenkrais: http://www.martamaria.ro/pasaj-din-publicatia-modalitati-de-vindecare-a-creierului/

20161030_163850

Nov 032016
 

La petrecerea de Halloween de la Joyplace ne-am jucat cu dovleci, am cautat comori, am facut concurs de mancat gogosi pe sfoara si o multime de experimente traznite cu gheata carbonica. Ba chiar am scos paianjeni dintr-o gelatina verde, aceia mai curajosi dintre noi! Sesiune de ergo-terapie si distractie maxima in acelasi timp pentru toti copiii, indiferent de abilitati! Multumim echipei Super123me pentru eveniment!

14591617_1325157940836325_8738137039404167224_n 14601036_1325159437502842_3030876770338273128_n 14732279_1325156557503130_3532819943742166028_n
14859883_1325156097503176_6258434346466960414_o 14884549_1325158890836230_1697589479333673361_o 14889899_1325159700836149_3282720567748299230_o
14947698_1325156864169766_7634636548763896682_n 14918872_1325157267503059_4952848976140448379_o
14889911_1325159100836209_2827654560732368181_o
14938386_1325160497502736_7398709521703061487_n
Oct 032016
 

14311417_1280610061957780_3477277814864939631_o

Joyplace este locul nostru de intalnire, al copiilor si familiilor cu copii nevoi speciale. Daca ai un astfel de copil, te asteptam sa ne treci pragul zilnic intre orele 10.00 – 16.00. Accesul este gratuit, iar programul poate fi prelungit la cerere. Spațiul este situat în cadrul Complexului integrat de servicii sociale “Ominis” din Str. Turnu Măgurele nr. 17, sector 4 București.

14361382_1280609608624492_3823652650747066408_o 14358718_1280609565291163_1657200899270942324_n 14310443_1280609735291146_2092290317924712565_o

In weekenduri organizam activitati, petreceri si evenimente dedicate copiilor nostri speciali si workshopuri pentru parinti. Da-ne un telefon daca esti parinte si esti interesat de astfel de evenimente pentru copilul tau special si prietenii lui. Suntem de asemenea deschisi propunerilor venite din partea terapeutilor care vor sa organizeze activitati de recreere pentru copiii cu nevoi speciale.

Contact:
0752186988 Carmen Constantin
0745863679 Carmen Mustata
0721241434 Adela Antoniu
carmen.constantin04@yahoo.com
carmenifin@yahoo.com
adela.antoniu@gmail.com

Aug 252016
 

DSC04153

Gemenele Bianca si Olivia, nascute prematur la 29 de saptamani, au folosit toboganul de tarare donat de mama lui Zoe. Micutele au invatat sa se tarasca dupa metoda lui Glenn Doman, despre care va povesteam in linkul de mai jos. Toboganul este din nou disponibil pentru un alt copilas. Daca il doriti si credeti ca va poate fi de folos, va rugam sa ne scrieti pe adresa: contact@martamaria.ro. 

Atentie! Toboganul este ingust- potrivit unui copil de maxim 1,5- 2 ani. Are 240 cm lungime si 35 cm latime; interiorul liber are 33 cm. Pentru a sti daca va este bun, se recomanda ca latimea toboganului sa fie egala cu de 2 ori lungimea de la cot pana la palma a copilului.
http://www.martamaria.ro/donam-tobogan-de-tarare-despre-im…/

Aug 032016
 

*Acest material are rol informativ si a fost alcatuit pentru parintii copiilor cu nevoi speciale, cu scopul de a-i ajuta pe acestia sa gaseasca si sa aleaga mai usor terapii potrivite copiilor lor. Organizatia noastra este o asociatie de parinti ai unor astfel de copii, fiecare din noi incercand diverse astfel de terapii pentru propriul copil. Materialul nostru nu tine locul recomandarilor medicale ale specialistilor. De asemenea asociatia noastra nu este furnizor al acestor servicii. Detalii despre unde se pot face si in ce constau gasiti in descrierile pe care le-am facut mai jos si in linkurile atasate. Multumim!

TERAPII ALTERNATIVE:

  • ABR (Advanced Biomechanical Rehabilitation)- www.abr-romania.copiisuflete.ro
  • Programul NACD- www.nacd.org
  • Conductive-Education- www.peto.hu
  • Pedia Suit Therapy- www.kinetoterapie.net
  • Terapia Kozijavkin- www.reha.lviv.ua
  • Terapia primaristică- www.primaristic.ro
  • Metoda Masgutova- www.masgutovamethod.com
  • Terapia Craniosacrală- www.craniosacral.ro
  • Osteopatia- www.osteopatie-romania.net
  • Tehnica Bowen- www.bowtech.ro
  • Aplicarea de benzi kinesiologice- www.kinetoterapie-sector4.ro
  • Hipoterapia- www.psihohipoterapie.ro
  • Delfinoterapia- www.delfin-terapie.ro

Înainte de a vorbi mai detaliat despre terapiile alternative, să trecem în revistă terapiile clasice, adică terapiile recunoscute (decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate din România) și terapiile complementare/ajutătoare care sunt mai răspândite sau folosite în școlile și centrele destinate copiilor cu nevoi speciale în România:

Terapii clasice:

-    kinetoterapia (Bobath, Vojta) – “gimnastica” de recuperare a deficitelor motorii și dezvoltarea de abilități motorii noi;
-    fizioterapia- proceduri cu efecte decontracturante, anti-inflamatorii, împotriva durerilor, de relaxare musculară, prin intermediul curenților de tip diadinamic, interferențial și aplicației de ultrasunete, ultrascurte, lumina polarizata etc pentru recuperare ortopedică sau neurologică;
-    mecanoterapia- o disciplinâ care se înglobează fizioterapiei și care utilizează diferite aparate mecanice precum masa pentru manualitate, dispozitive cu roți, pedale sau cu greutăți pentru tracțiune pentru recuperarea diferitelor infirmități;
-    hidrokinetoterapia - kinetoterapia efectuată în apă care de obicei are o temperatură ușor mai ridicată față de temperatura corpului pentru a obține relaxarea musculară suplimentară și efectuarea mișcărilor cu mai multă ușurință;
-    terapia ocupațională – diferite metode de învățare pentru dobandirea abilităților necesare autonomiei personale: copilul învață cum să se hrănească, cum să se îmbrace, cum sa apuce;
-    intervenție psihologică timpurie și psiho-pedagogie specială – în vederea stimulării cognitive și socio-emoționale a copilului;
-    terapie comportamentală – pentru dobândirea de abilități și comportamente care să-i permită copilului să se adapteze în familie și în societate;
-    logopedie – pentru dezvoltarea limbajului, a comunicării dar și pentru deglutiție, masticație.

Acestora de mai sus li se adaugă terapiile, nu neapărat decontate, dar mai cunoscute:
-    integrare și stimulare senzorială (în special pentru tulburări din spectrul autist; inclusiv camerele de stimulare senzorială);
-    art-terapia care se referă, în principal, la folosirea mijloacelor de expresie artistică în scopuri terapeutice;
-    meloterapia- terapia prin muzică – este folosită pentru copiii cu nevoi speciale, în special în vederea stabilirii unui alt tip de comunicare, dar și pentru relaxare, îmbunătățirea coordonării, dezvoltarea afectivității și imaginației;
-    reflexoterapia

In continuare vom vorbi despre terapiile alternative mai puțin folosite de sistemul medical din România, pentru recuperarea copiilor cu dizabilitati.

Terapii alternative:
-    ABR (Advanced Biomechanical Rehabilitation)
-    Metoda Feldenkrais și Anat Baniel
-    Metoda Doman (și varianta mai accesibilă NADC)
-    Terapia Kozijavkin – Institutul Internațional de Reabilitare Ucraina
-    Conductive-Education – Insitutul Peto, Ungaria
-    Pedia Suit Therapy

Terapii care se adresează reflexelor:
-    Terapia primaristică
-    Metoda Masgutova

Alte terapii conexe:
-    TCS (Terapie Craniosacrală)
-    Osteopatia
-    Tehnica Bowen
-    Oxigenoterapia hiperbară
-    Aplicarea de benzi kinesiologice
-    Educația acvatică

Terapii cu animale:
-    Onoterapie (măgăruși)
-    Hipoterapie (cai)
-    Terapia cu câini
-    Delfinoterapie

Terapii pentru stimulare cognitiva:
-    Metoda Tomatis
-    Tobii – pentru comunicare cu privirea și stimulare vizuală și cognitivă

Terapii dedicate:
Advanced-Biomechanical-RehabilitationABR- Reabilitare biomecanica avansata: Este o metoda nouă de recuperare, dezvoltată de matematicianul de origine rusa, Leonid Blyum, care se adresează în principal copiilor cu grade de dizabilitate avansată GMFCS (gross motor functioning classification system) III, IV, V, dar nu numai. Asa cum ne spune și numele, terapia vizeaza biodinamica organismului – adică acea ramură a biofizicii care se ocupă cu studiul proceselor vitale ce se petrec în corp.

Metoda constă în diferite tehnici de terapie manuală care se adresează corpului cu biodinamică și nu creierului sau sistemului nervos. Tehnicile de lucru presupun apăsarea ușoară sau mișcări de rulare executate cu mingi de diferite dimensiuni și densități. Principiul este acela de a activa nu numai straturile superioare de mușchi ci întreaga alcătuire internă, până la straturile fine de mușchi și țesuturi. Acest lucru nu este posibil prin tehnicile tradiționale de masaj sau prin gimnastica medicală care abordează numai grupele superioare de mușchi.

Tehnicile ABR vizează cu precădere fascia – acel țesut conjunctiv care înconjoară și se atașează la toate structurile corpului și căruia oamenii de știință au început să-i acorde o antenție sporită în ultimii 10-15 ani.

www.abr-romania.copiisuflete.ro

image

Metoda Feldenkrais- este un sistem educațional somatic inventat de Moshé Feldenkrais (1904–1984), care încearcă să facă o legatură mai bună între corpul nostru – ‘vehiculul intențiilor noastre’ și creierul nostru – ‘procesorul’.

Este o formă de învățare prin intermediul sistemului nervos central.

Exercițiile urmăresc îmbunătățirea funcționării corpului, prin creșterea atenției la propriiile mișcări – o formă de pedagogie a mișcarii – în opoziție cu terapiile manipulative.

Metoda oferă instrumente de auto-observare și îmbunătățește tiparele de mișcare, nu caută să trateze o boală anume.

Este o formă mai blândă de a face kinetoterapie pentru copiii cu nevoi speciale.

Implică atenția, intenția dată acțiunii și conștientizarea asupra mișcărilor.

www.martamaria.ro; www.feldenkrais.com

Model

Metoda Anat Baniel- se concentrează pe ajutarea creierului unui copil cu probleme cerebrale să își facă treaba mai bine.

Ea ajută creierul să își recapete abilitatea de a crea în mod eficient și durabil noi tipare neuronale care pot genera abilități noi.

Constă în aplicarea de tehnici blânde care comunică direct cu sistemul nervos al copilului în special prin mișcare, creșterea gradului de conștientizare și experiențe kinestetice non-verbale. Este structurată pe 9 principii esențiale care se aplică lucrului cu copiii cu nevoi speciale (încetineala, atenția, conștientizarea, entuziasmul, butonul de învățare, variatia, subtilitatea,teluri flexibile, imaginatia si visarea.)

www.anatbanielmethod.com; www.lynnbullock.com

DOMAN

Institute of Achievment of Human Potential (IAHAP Philadelphia)

Metoda Doman - a fost dezvoltată în Philadelphia de Glenn Doman în 1955.

Se concentrează pe creier și vizează stimularea părților sănătoase/nelezate să preia funcțiile pierdute din zonele cerebrale afectate.

Conform programului, părinții sunt antrenați să-și stimuleze copilul pe diverse arii (senzorial, cognitiv, din punct de vedere al coordonarii etc) timp de 8-12 ore pe zi.

De 2 ori pe an se fac evaluări și se stabilește programul pentru copil la institut în Philadelphia.Metoda este complexă și se adresează tuturor ariilor de dezvoltare ale unui copil. Include exerciții pentru partea motorie, coordonare, pentru stimulare tactilă, văz, auz, dietă specială, măscuță de oxigen etc.

-    Util pentru parinti: Cartea “What to do about your brain injured child”, Glenn Doman

www.iahp.org

NACD

Programul NACD- fondatorul Bob Doman porneste de la convingerea ca fiecare copil are un imens potential de dezvoltare si ca neputinta lor de a face lucruri vine din lipsa noastra de cunoastere a informatiei specifice pe care trebuie sa i-o dam.

Copilului i se stabileste un program individualizat constand in diferite activitati care trebuie repetate cu o anumita frecventa, intensitate si durata.

www.nacd.org

conductive

Educația conductivă- este un sistem de învățare dezvoltat de medicul maghiar Andras Peto, profesor în Budapesta, Ungaria.

Educația Conductivă este, în mare masură, un sistem unificat de reabilitare pentru persoanele cu tulburări neurologice, cum ar fi paralizia cerebrală și nu numai.

Educația Conductivă este un proces de învatare, nu un tratament sau terapie în sine și îmbrățișează învățarea și dezvoltarea mișcărilor, vorbirea și capacitatea mentală simultan, nu separat sau consecutiv.

Se concentrează pe a le da copiilor cu dizabilități independența atât de necesară de a se descurca în viața de zi cu zi de unii singuri.

În grupuri de lucru ei sunt ajutați să învețe să se descurce cu activitățile unei zile obișnuite – îmbrăcat, spălat, etc.

www.peto.hu

pediasuit

Pedia Suit Therapy- cunoscut și sub denumirile de Polish Suit, Therapy Suit, Penguin Suit, Adeli Suiteste un costum elastic utilizat pentru poziționarea și întinderea musculaturii în timpul efectuării kinetoterapiei.

Acesta a rezultat în urma modificării unui costum spațial, “Penguin”, folosit de cosmonauții ruși pentru a contrabalansa efectele imponderabilității.

El funcționează ca un cadru elastic ce îmbracă corpul fără să limiteze amplitudinea mișcărilor și creează senzația unei greutăți suplimentare ce acționează asupra corpului în limitele dorite, stimulându-l să adopte o postură corectă pentru deplasarea în spațiu.

În centrele de recuperare din Statele Unite și Europa, costumul Pediasuit este utilizat în cadrul unor programe cuprinzătoare și intensive de kinetoterapie, administrate în ședințe zilnice (5 zile/săptămână) de 2-5 ore pe o perioada de 2-4 săptămâni.

www.kinetoterapie.net

kosjiavin

Metoda Kozijavkin - oferită de ICR Ucraina (Clinica Internațională de Reabilitare) a fost dezvoltată în 1980 și constă în corecția biomecanică a articulațiilor, combinată cu exerciții de mobilizare, reflexo-terapie, diferite masaje, acupunctura si mecano terapie.

Se lucrează 2 săptămâni intensiv la Institut, urmate de 6-8 luni de lucru de întreținere acasă.

Se recomandă 2 sesiuni pe an.

www.reha.lviv.ua

Terapii care se adresează reflexelor:

Terapia Primaristică - a fost descoperită și aprofundată de soții Helga H. Pfeiffer-Meisel și dr. Herbert P. Pfeiffer încă din anul 1973.

In Primaristică sunt urmate întocmai, clar și evident, principiile ordinii neurofiziologice, iar în sistemul educațional asociat ei se respectă, fără excepții, ordinea neurofiziologică.

Profesorii de primaristică predau aplicarea practică necesară redobândirii ordinii neurofiziologice a omului prin adaptarea la vârsta acestuia, în mod individual, începând din perioada prenatală cu pregatirea pentru naștere, apoi la nou-născut și, în continuare, până la vârste înaintate.

Doar în acest mod se poate nu doar corecta, ci chiar preveni o dizabilitate sau tulburări de comportament la sugari, o dezvoltare sănătoasă în continuare fiind posibilă doar atunci când tonusul normal este restabilit, aceasta impiedicand fixarea patologică și trecerea deficitelor din etapa anterioară de maturare în cea următoare.

www.primaristic.ro

MasgutM1

Metoda Masgutova - de integrare neuro-senzorial-motorie a reflexelor – dezvoltată de psihologul și omul de știință rus, Dr. Svetlana Masgutova, presupune utilizarea unor tehnici specifice aplicate cu scopul refacerii circuitelor neuronale precoce, dezvoltate prin sistemul motor primar.

Aceste mișcări primare, descrise de Dr. Masgutova și alții, sunt uneori denumite în literatura de specialitate ca fiind “reflexe primitive”. Tehnicile Dr. Masgutova sunt menite să abordeze “reflexele rătăcite”, pentru a restabili structura fundamentală a creierului pe care competențe de nivel superior, cum ar fi atenția, limbajul, ablitățile sociale și învățarea academică sunt construite.

Rezultatele muncii Dr. Masgutova arată importanța abordării sistemului motor primar în orice program de reabilitare.

Dr. Masgutova subliniază faptul că reflexele primitive, cândva considerate dispărute o dată cu dezvoltarea creierului, nu dispar ci, mai degrabă, sunt integrate în dezvoltarea unor comportamente intenționate și orientate spre rezultate. Ea susține că aceste reflexe sunt unitățile de integrare senzorial-motorie și proprioceptivă care îmbunătățesc funcționarea creierului și sunt esențiale pentru dezvoltarea umană.

www.masgutovamethod.com

Alte terapii conexe:

Craniosacral-therapy

Terapia Cranio-Sacrală este o terapie blândă care are ca scop intensificarea activităţii sistemului cranio-sacral.

Bazat pe conceptul osteopatiei craniene, în anii 70, John E.Upledger D.O.(osteopat) face studii şi cercetări împreună cu o echipă de medici, biochimişti, energeticieni şi ingineri, documentând ştiinţific fenomenul de “mişcare respiratorie craniană” (termen din osteopatia craniană) şi funcţionarea sistemului cranio-sacral.”

In timpul unei operații la care era asistentul chirurgului, Upledger a descoperit ceva care i-a stârnit profund curiozitatea. Operația urmărea îndepărtarea unei depuneri de calciu, pe care un pacient o avea pe membrana dura mater în zona cervicală. Dura mater acoperă în totalitate creierul și măduva spinării și face parte din sistemul membranos, numit meninge, prin care circulă fluidul cerebrospinal de la cap până la cocccis. Treaba lui Upledger era să țină fixă această membrană dura mater, pentru a-i permite chirurgului să îndepărtează foarte încet placa de calciu. Însă aceasta s-a dovedit a fi o treabă foarte dificilă, pentru că membrana avea un ritm al ei, care nu se sincroniza nici cu respirația, nici cu bătălie inimii, așa cum se putea vedea pe monitoare. Era un ritm diferit, de circa 10 cicluri pe minut – ritmul cranio-sacral.

Din diferite motive acest ritm poate fi afectat și atunci lichidul cerebrospinal care poarta nutrienții și elimină produsele reziduale în traseul creier – măduva spinării este și el deficitar. Consecințele asupra sănătății pot varia de la dureri de cap până la probleme neurologice.

Adesea copiii cu paralizii cerebrale, care au suferit la naștere sau din alte motive, au acest ritm intrerupt sau afectat. Terapia Cranio-Sacrală încearcă să restabilească ritmul cranio-sacral prin mișcari blânde și manipulari fine ale oaselor pentru a decongestiona eventualele blocaje.

www.craniosacral.ro

osteopatia.original.x

Osteopatia este o medicina holisticà, neconventionalà care vizeazà restabilirea sànàtàtii prin restabilirea micromobilitàtii fiziologice în zonele în restrictie si care au fost descoperite în urma diagnosticului osteopatic specific (DOS).

Separarea pe familii de tehnici tine cont de modalitatea lor de executie, o sedintà de osteopatie presupunând adesea un amestec al acestora, iar predominanta unui tip de tehnici în cadrul unui tratament nu este decât rezultatul preferintelor terapeutului si al sensibilitàtii sale.

Tehnicile osteopatice sunt aplicate în urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile si filozofia osteopaticà. Ele urmàresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luând în  considerare unitatea corpului uman si unicitatea sa în momentul tratamentului.

Desi au fost adaugate noi capitole si tehnici de tratament de la înfiintarea osteopatiei de catre A.T. Still , principiile, filozofia si viziunea sa de ansamblu asupra omului au ramas extraordinar de actuale.

www.osteopatie-romania.net

Bowen003

Tehnica Bowen- se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat relaxarea totală a corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problemă a corpului și a minții, prin readucerea acestora la echilibru si armonie.

Terapia constă într-o formula de re-echilibrare neuro-musculara, care lucrează atât prin sistemul nervos, la nivel structural și muscular, cât și prin sistemul circulator și limfatic. Deși este o formă de manipularea corporală, nu derivă și nici nu este similară nici unei alte modalități de abordare fizică, precum masajul, chiropraxia, acupunctura sau presopunctura. La copiii cu paralizie cerebrală au fost raportate rezultate bune în ceea ce privește în primul rând reducerea spasticității.

www.bowtech.ro

terapia-cu-oxigen-18378411

Oxigenoterapia Hiperbară este o metodă de tratament ce constă în plasarea pacientului într-o incintă rezistentă la presiune care conține oxigen pur sau aer îmbogățit în oxigen, la o presiune superioară celei atmosferice, marind astfel cantitatea de oxigen din tesuturi.

Oxigenul dezvoltă astfel proprietăţi terapeutice şi, în funcţie de concentraţie, este cel mai puternic antibiotic, având efect antiedematos, analgezic şi antispastic.

Când s-a ajuns la presiunea dorită, impusă de schema de tratament, se opreşte procesul de comprimare, pacienţii având posibilitatea să respire oxigen pur administrat pe mască. Începuturile oxigenoterapiei hiperbare datează încă din 1662. După anii 1960, oxigenoterapia hiperbară a cunoscut o raspândire internațională, în special datorită cercetărilor efectuate.

www.medicinahiperbara.ro

Benzi-kinesiologice-aplicare-300x209

Aplicarea de benzi kinesiologice- tehnica aplicării acestor benzi, inițiată în Japonia anilor ’70, constă în utilizarea unor bandaje elastice adezive în diverse zone ale corpului, astfel încât rezultatul final să fie obținerea unor beneficii la nivelul mușchilor, articulațiilor și țesuturilor. Aceasta tehnică introdusă mai nou și în România se bazează pe un concept terapeutic ce facilitează capacitatea de mișcare. Sistemul muscular este cel care-i permite organismului să se vindece.

Benzile kinesiologice se aplică în scopul îmbunătățirii funcțiilor musculare, vasculare și nervoase, favorizând astfel capacitatea de vindecare a corpului. Tehnica de aplicare a benzilor kinesiologice este una corectivă mecanică și senzorială, ce favorizează circulația sanguină în aria ce trebuie tratată. Această metodă integrează și completează alte practici de recuperare medicală.

Uneori, în cazul copiilor cu nevoi speciale, aplicarea benzilor kinesiologice reprezintă o alternativă mai blândă a ortezelor rigide de corectare a pozițiilor deficitare ale diferitelor părți ale corpului.

www.kinetoterapie-sector4.ro

Terapii cu animale:

Hipoterapia-5

Pe lângă dezvoltarea laturii emoționale, terapia asistată cu animale poate contribui și la dezvoltarea capacităților motorii ale copilului.

Spre exemplu, călăritul terapeutic sau înotul alături de delfini dau uneori rezultate mai bune decât alte terapii de mișcare. Călăritul terapeutic este de mare ajutor în cazul copiilor cu autism, dar și al celor cu scleroze multiple, distrofie musculară, probleme de comportament etc. Pe lângă faptul ca tonifică musculatura, călăritul ajută la dezvoltarea abilităților de coordonare, de concentrare, crește încrederea în sine și stima de sine. Felul în care copilul interacționează cu calul îi poate dezvolta și abilitățile de comunicare care ulterior vor fi valorificate în mediul social. În plus, un avantaj al acestei terapii este faptul că pacientul uită de dificultățile întâmpinate pentru că este o activitate amuzantă, captivantă.

www.psihohipoterapie.ro

Terapia cu delfini este și ea foarte populară, fiind eficientă mai ales în cazul copiilor cu paralizie cerebrală, al adolecențilod cu sidrom de oboseală cronică. Terapia este însă eficientă și în tratarea problemelor legate de vorbire, de fobii, anxietate, depresie sau atism etc. Înotul alaturi de delfini are un efect tonic imediat pentru că delfinii au, în general, o atitutdine foarte pozitivă față de oameni. Sunt extrem de inteligenți, ușor de antrenat și foarte jucăuși, ceea ce îi face pe copii să se simta imediat atrași de ei. Prezența delfinilor ajută la relaxare, exercițiile acvatice fiind executate mult mai ușor. De asemenea, terapia poate fi utilizată uneori ca mijloc de motivare, pentru că înotul cu delfinii este o experiență foarte captivantă pentru copii

Copiii cu tulburări din spectrul autist, cu tetrapareză spastică, cu boli genetice, cu probleme de auz sau epilepsie pot beneficia de pe urma acestei terapii. Terapia a fost inițiată în anii 1978, de către dr. David Nathanson. Înotul cu delfinii conferă pacienților o stare de bine și relaxare, crește imunitatea organismului, stimulează atenția și autocontrolul, crescând încrederea în sine. Stimulând interesul și curiozitatea pentru mediul înconjurător, delfinoterapia îmbunătățește relațiile interpersonale ale pacienților.

www.delfin-terapie.ro

Spre deosebire de cai și delfini, câinii prezintă un avantaj major pentru că pot locui împreună cu copiii. Câinii folosiți în terapia cu animale sunt special antrenați pentru a avea grijă de copii, pentru a-i ajuta în diferite situații. În plus, câinii pot ajuta la efectuarea unor exerciții care dezvoltă capacitatea motorie (cum ar fi alergatul, săriturile etc.), dar și la efectuarea unor exerciții de vorbire. Comenzile executate la rostirea anumitor cuvinte cresc foarte mult încrederea în sine a copilului.

onoterapia

Onoterapia acționează în primul rând asupra sănătății afective și psihice a pacientului. Au fost raportate rezultate excelente în cazul copiilor cu nevoi speciale, fie ele de natură fizică sau psihică. În esenta, tratamentul constă în a pune în legătură măgărușul – animal cunoscut pentru blândetea și sociabilitatea sa – cu ființele umane. Cu precădere copiii se bucură de călărit și de apropierea de animal. Terapia cu măgăruși a dus la prelungirea timpului de concentrare al copiilor cu autism, precum și la atragerea lor către agreabila companie, către joc și comunicare. Adică un mare pas înainte pe calea ameliorării stării lor de sănătate. La copiii cu dificultăți motorii s-a remarcat îmbunătățirea echilibrului, a coordonării mișcărilor și a tonusului. Dintre beneficiile terapiei cu măgăruși amintim: creșterea stimei de sine, reducerea agresivității, îmbunătățirea relațiilor, îmbunătățirea echilibrului, îmbunătățirea coordonării și a mobilității.

www.asociatiadonorione.ro

Terapii pentru stimulare cognitiva:

Metoda Tomatis se bazează pe sesiunile individuale de audiţie în care se foloseşte un echipament special, numit Solisten, ce acţionează asupra muşchilor urechii interne, stimulează creierul şi energizează dezvoltarea sistemului nervos. Aceasta terapie te învaţă să asculţi, nu doar să auzi. Terapia Tomatis priveste omul în totalitate, trup şi suflet, holistic, într-o perspectivă completă şi echilibrată.

tomatis

www.tomatisbucuresti.ro; www.tomatis.com

tobii

Dispozitivul Tobii de comunicare cu privirea, utilizat si pentru stimulare vizuala.

www.tobii.com

Info utila pentru paralizii cerebrale (include si exemple de intervenții chirurgicale precum miofibrotomia subcutanată etc):

https://isabellelorelai.wordpress.com/2013/07/08/pentru-parintii-copiilor-si-tinerilor-cu-paralizie-cerebrala-infantila-2/

Jul 152016
 
Cand am intalnit-o prima data pe Lynn Bullock- terapeut Feldenkrais si Anat Baniel- la Paris, i-am aratat cum o rostogolesc pe Marta- asa cum invatasem la orele de kineto.
”Cum crezi ca se simte Marta acum?”
” …Nu stiu…”
“Uita-te la ea!”
“Pai..pare cam speriata… Foarte speriata! Este atat de incordata incat se invarte ca un bloc!”
”…E prea mult pentru ea! Faci prea repede. E ca si cum as lua eu acum o sfoara, as lega-o intre astea doua cladiri si te-as pune sa mergi pe ea la etajul 3.” M-am uitat pe geam si am simtit cum mi se contracta tot corpul: ”Mi-e rau numai cand ma gandesc!”.
”Asa e si pentru ea! Pare banal pentru tine, dar pentru ea nu e. E la fel cum e mersul pe sarma pentru tine. Nu asa o sa invete sa se rostogoleasca. Asa invata frica…si cum sa fie din ce in ce mai spastica.”
“Tu o poti invata sa se rostogoleasca?”
” Nu stiu. Tu poti sa inveti sa mergi pe sarma?”
”…….”
“Daca te urc direct pe sarma sigur nu o sa avem prea mult succes. Dar daca o sa incepem cu niste exercitii de echilibru, iti pun o sfoara pe sol, apoi o ridic doar 10 cm, iar dupa ce te descurci cu 10 mai incercam inca pe atat si tot asa, s-ar putea ca, in 3 ani sa zicem, sa poti sa mergi pe sarma.”
Aceasta este lectia mersului pe sarma pe care am invatat-o la prima sesiune Feldenkrais/ Anat Baniel.Sophie Dingemans este colega lui Lynn de la cabinetul ei din Paris.
Ea a sustinut in mai, la Bucuresti un workshop Feldenkrais pentru parinti si terapeuti. Ne-a ghidat intr-o serie de miscari in care ne-am constientizat mersul, balansul, ne-am tarat si am simtit pe pielea noastra legatura dintre intentie si actiune. Apoi Sophie a tinut o lectie demonstrativa cu un copil, in care ne-a explicat felul in care lucreaza.
Inca imi staruie in minte exercitiul in care trebuia sa ma tarasc fara sa-mi misc pelvisul…Frustrarea si neputinta. Pe care copiii nostri le simt in fiecare zi!
Asa cum spunea Moshe Feldenkrais sunt necesare o multitudine de abilități înainte ca un copil să se poată târî de exemplu – abilități la care un adult nici nu se gândește sau pe care nu își amintește că le-a deprins vreodată – cum ar fi capacitatea de a-si arcui spatele, de a-si misca pelvisul sau de a-si ridica capul.
Workshopul nostru in imagini:

IMG_6376IMG_6384

IMG_6399

IMG_6401

IMG_6427

IMG_6438

Jun 032016
 

Un grup de părinți și Asociații umanitare din București și-au văzut visul împlinit – au amenajat JOYPLACE – primul loc de joacă interior din capitală adaptat pentru copiii cu dizabilități. El a fost inaugurat chiar de ziua copiilor, pe 1 iunie.

POQE1670
JOYPLACE este, așa cum îi spune și numele în engleză, un loc al jocului și bucuriei, un loc destinat tuturor copiilor.    Asociația “Vreau și Eu să Merg” și Asociația Umanitară Marta Maria, înființate și conduse de părinți ai unor copii cu dizabilități, sunt cele care au implementat acest proiect, în colaborare cu Direcția Generală de Asistență Socială București.

“Este un spațiu deschis tuturor copiilor, am vrut să facem un loc de joacă în care toți copiii să se simta bine, să se simtă în siguranță. Este mai mult decât un loc de joacă, este un spațiu de socializare în care toți copiii, indiferent de abilități sau dizabilități, se pot bucura de echipamente adaptate nevoilor lor. ” spune Adela Antoniu, Președinta Asociației Umanitare Marta Maria.

 

POQE1898Joyplace se vrea o continuare firească a campaniei de conștientizare privind copiii cu dizabilități si acceptarea lor în societate. “Toți copiii sunt copii” spune de fapt că toți copiii au dreptul la joacă și la șanse egale, indiferent de condiția fizică.

POQE1666

Pentru mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități, este aproape un miracol că aceștia vor avea acum un loc în care sa se simtă în siguranță, să se simtă integrați si acceptați. Ca orice miracol însă, proiectul a presupus multe eforturi, multă perseverență si, mai ales, ajutorul unor oameni care au crezut în această cauză. Asociațiile implicate au implementat acest proiect printr-o finanțare Adobe Foundation cu sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, al Asociației pentru Recuperarea Handicapului Ghiță Radu Ștefan, al Asociației Raza de Soare Ștefi, Asociației Măriuca și al sponsorilor: ACP, Arcade Doors, Arhilab, Apanova București, Cube Production, Decorfloor, EvoClima, Ledco, Quaisser Pharma, Progerom, Sangria International, Manconstruct, Webart precum și a mai multor persoane fizice.

 

POQE2150

Spațiul include mai multe zone de activitate: leagăne speciale, saltele și elemente moi pentru poziționare destinate copiiilor sever afectati, “imagination playground” – o zona de construcție cu elemente moi pentru toate abilitățile, cât și o zonă unde se pot desfășura seminarii și ateliere de lucru. Spațiul include și o structura modulară pentru copiii cu abilități motorii bune și foarte bune.

 

POQE2076

Spațiul este situat în cadrul Complexului integrat de servicii sociale “Ominis” din Str. Turnu Măgurele nr. 17, sector 4 București, si este deschis zilnic intre orele 10-16. In weekend-uri sunt programate petreceri si activitati adaptate pentru copiii cu nevoi speciale.
Contact:
carmen.constantin04@yahoo.com
contact@martamaria.ro
adela.antoniu@gmail.com
carmenifin@yahoo.com

May 092016
 

Atelier Feldenkrais – București, Sâmbăta 14 Mai 2016, susținut de terapeutul Sophie Dingemans

Sesiunea de dimineață

10 – 10.10: INTRODUCERE

10 – 10.15: ANALIZĂ ÎN POZIȚIA ÎNTINS – exercițiu de conștientizare
- Explorăm îndoirea și întinderea genunchilor și efectul asupra zonei lombare

10.15 – 10.25: EXPERIMENT ÎN PICIOARE
- Explorăm felul în care relaxarea sau întărirea genunchilor influențează tonusul spatelui
- Explorăm felul în care relaxarea sau încordarea gleznelor influențează elasticitatea genunchilor și tonusul spatelui
- Explorăm felul în care reușim sa ne mișcăm cu genunchii și gleznele încordate, fata de mișcarea cu genunchii și gleznele moi, relaxate

10.15 – 11.10: CONȘTIENTIZARE PRIN MIȘCARE – LECȚIA 1 (ATM 1 – AWARENESS THROUGH MOVEMENT)
- Explorarea modalității de ajungere în poziția în picioare și elasticitatea genunchilor în timpul mersului

11.10 – 11.15: SCURTĂ PAUZĂ

11.15 – 11.25: ÎNTREBĂRI, DISCUȚII, OBSERVAȚII

11.25 – 11.55: CONȘTIENTIZARE PRIN MIȘCARE – LECȚIA 2 (ATM 2) De la stând pe burtă, de la cap la genunchi, către târât pe burtă

11.55 – 12: ÎNTREBĂRI

12.00 – 13.00: PAUZA DE PRÂNZ

Sesiunea de după amiază

13 – 13.10: INTRODUCERE
- Distribuirea egala a efortului, utilizând întregul sine, totul este conectat
- Trecere spre Conștientizare prin mișcare – Acțiune și Intenție

13.10 – 13.30: CONȘTIENTIZARE PRIN MIȘCARE – LECȚIA 3 (ATM 3) – Acțiune și Intenție

13.30 – 13.40: ÎNTREBĂRI, DISCUȚII, OBSERVAȚII

13.40 – 14: CONȘTIENTIZARE PRIN MIȘCARE – LECȚIA 4 (ATM 4) – Distribuirea egală a efortului

14 – 14.05: SCURTĂ PAUZĂ

14.05 – 14.35: LUCRUL ÎN PERECHI – Modalități simple de a utiliza conceptele explorate cu copii
- Exercițiu de sensibilitate și calitate a atingerii – mâinile pe podea, apoi unul cu celalalt
- Variație – a) modalități diferite de atingere, pentru a percepe diferite senzații și a transmite informații noi către creier. b) folosirea conștientizării prin mișcare (acțiune și intenție) pentru a demonstra cum să direcționăm atenția, astfel încât sa creăm și să direcționăm variația mișcării prin acționarea asupra intenției.
- Mișcare cu atenție – exercițiu de mișcare la alegere cu partenerul, cu descrierea mișcării, cu variații din ce în ce mai complexe. Exemple din viata de zi cu zi.

14.35 – 15.05: CONȘTIENTIZARE PRIN MIȘCARE – LECȚIA 5 (ATM 5) – Târât Feldenkrais cu variații în șezut

15.05 – 15.10: SCURTĂ PAUZĂ ȘI PREGĂTIRE PENTRU LECȚIA DEMONSTRATIVĂ CU UN COPIL

15.10 – 15.40: LECȚIE DEMONSTRATIVĂ

15.40 – 16:00: ÎNTREBĂRI ȘI DISCUȚII

Apr 202016
 

Spring Time Stride: a Feldenkrais Method® Workshop

Worshop Medoda Feldenkrais®
Un workshop în două părți, București, Sâmbătă 14 Mai 2016
• Dedicat oricui dorește să își îmbunătățească modul în care se mișcă, simte și acționează
• Dedicat părinților și celor care se ocupa de copii cu nevoi speciale

Prima parte: 10:00 – 12:00
Deschis tuturor
Partea a doua: 13:00 – 16:00
Deschis tuturor, în special celor care se ocupă de copii cu nevoi speciale

Taxa de participare- 100 de lei/ persoana

Locatia: Complex Ominis- spatiul JOYPLACE, strada Turnu Magurele, nr. 17, sector 4, Bucuresti
Prima parte

În cadrul acestui seminar, vom explora cum îmbunătățirea funcțiilor genunchilor, pelvisului și spatelui, cât și modalitatea unică de a lucra împreună, pot readuce literalmente primăvara în pașii tăi.

Alătură-te terapeului Feldenkrais® Sophie Dingemans pentru o sesiune matinală de lecții de “Conștinenizare prin Mișcare” în cadrul căreia vom explora aceste teme cât și altele, printre care:

• disiparea tensiunii și a stresului
• recăpătarea rezistenței
• educarea puterii, a flexibilitătii, a posturii îmbunatățite și a coordonării
• renunțarea la obiceiuri de mișcare generatoare de durere, tensiunie și alte neplăceri
• căpătarea abilității de a dezvolta control sporit cât și posibilitatra de a alege în mișcări și comportament
• îmbunătățirea conștientizării de sine, a imaginii de sine și a stării personale de bine

IMG_2787                                                                             IMG_4912

Partea a doua

A doua parte a seminarului este structurată în așa fel încât să ofere părinților, terapeuților și altor persoane interesate mai multe informații despre modalitatea în care Metoda Feldenkrais® ajută copiii cu nevoi speciale să învețe și să se dezvolte. Vom structura temele din cursul dimineții astfel încât să exploreze unele aspecte ale secvențelor de dezvoltare a mișcărilor bebelușilor pe măsură ce aceștia învață să se deplaseze prin lume. Înțelegând aceste mișcări și abilitarea acestora de a-și îmbunătăți și rafina mișcările și coodonarea, participanții pot înțelege mai bine mișcările de dezvoltare. Acest lucru ne va permite să analizăm căteva modalități simple prin care noi adulții putem ajuta copiii să se dezvolte și să învețe.

Notă: Prima parte reprezintă un seminar general deschis tuturor celor interesați să participe. Partea a doua va explora acele idei în relația cu copiii cu nevoi speciale. Atât Prima Parte cât și Partea a doua sunt deschise publicului. Multe dintre principiile și lecțiile pe care le vom explora în a doua parte sunt relevante pentru un numar mare de oameni. Participarea la Prima Parte reprezintă o cerință pentru participarea la a doua parte.

 

Despre Metoda Feldenkrais®

Metoda Feldenkrais se bazează pe neuroștiință și folosește mișcarea pentru a trimite informație creierului. Este destinată oricui dorește să beneficeze de o calitate sporită a vieții de zi cu zi, cât și a experiențelor. Bazată pe a învăța să te miști cât mai eficient, metoda sporește comunicarea dintre creier și corp pentru îmbunătățirea modului în care te miști, simți și trăiești. Metoda se aplică în diferite domenii, precum: refacerea în urma unui accident, intervenție chirurgicală și condiții neurologice; eliberarea durerilor cronice și acute, a tensiunii și stresului; îmbunătățirea coordonării, a posturii și a conștinței de sine; rafinarea aptitudinilor; creșterea încrederii și îmbunătățirea acțiunilor și a comportamentului. Se bazează pe principiile plasticității neurale, ale teoriei învățării, ale fizicii, ingineriei și dezvoltării umane.

IMG_4916

Despre Lecțiile “Conștientizare prin Mișcare”®

Ești ghidat verbal printr-o serie de secvențe de mișcare exploratorii, efectuate de regulă culcat sau în șezut. Lecțiile sunt urmate adesea de un sentiment de calm, ușurință, integrare armonioasă în mișcări, gânduri, sentimente și acțiuni. Secvențele sunt gândite așa încât să te ajute să devii mai conștient de obiceiurile tale de mișcare și să descoperi modalități noi de comportament. Te miști în ritmul tău propriu și în limita confrotului propriu. Există o gamă uriașă de lecții, de la simple la complexe, minime sau dinamice. Confortul, ușurința și calitatea mișcării sunt principalele criterii în dezvoltarea unui grad mare de conștientizare și alegere a ceea ce vrei să faci și cum vrei să faci.

IMG_2789

Despre Sophie

Nascută și crescută în Noua Zeelandă, Sophie locuiește astăzi la Paris și este terapeut certificat al Metodei Feldenkrais® în Educație Somatică. Alaturi de lucrul cu oameni cu diferite grade de handicap, Sophie este specializată în lucrul cu copiii cu nevoi speciale și este recunoscută pentru calitatea și eficienții muncii sale. De-a lungul carierei sale și a miilor de lecții cu copii, Sophie a ajutat multi copii și familii să se dezvolte și să învețe dincolo de limite.

Ea a lucrat cu copii cu un spectru larg de nevoi speciale, inclusiv: paralizie cerebrală, spasticitate generată de accidente sau naștere prematură, afecțiuni ale creierului, spectru autistic, afecțiuni genetice, forme diferite de epilepsie, Sindrom Down, defecte neurologice congenitale, dificultăți și întârzieri în dezvoltare nediagnosticate, dificultăți de percepție, distrofie musculară, deficit de atenție, dificultăți de mișcare în urma accidentelor sau a intervențiilor chirurgicale, dificultăți de învățare, dificultăți de comportament.

Sohie activează frecvent în Romania și Rusia, oferind lecții intensive de Intergrare Funcțională Feldenkrais®, cât și în cadrul cabinetului ei din Paris. De asemenea, ea lucrează cu copii și supervizează colegi în cadrul călătoriilor în Noua Zeelandă. În plus, Sophie a urmat cursuri intensive postuniversitare în lucrul cu copiii, devenind practicant certificat al Metodei Jeremy Krauss pentru Copii cu Nevoi Speciale și Dezvoltare a Copiilor, cât și Training Avansat pentru Practicații Feldenkrais cu Teorie și Practică de la Metoda Anat Baniel, predat de Nancy Aberle. Sophie a fost invitată să se alăture echipei de terapeuți pentru următoarea sesiune Nancy Aberle care începe în octombrie 2016.

Sophie lucrează într-un mod delicat și non invaziv, cu respect, căldură și umor, permițându-le copiilor și adulților să conștinetize tot mai mult din potențialul lor. Ea este întotdeauna profund impresionată și inspirată de transformările pe care munca sa le aduce. Este pasionată de capacitatea Motodei Feldenkrais® de a ajuta tot mai mulți oameni.

Apr 062016
 

Joyplace- loc de joacă și socializare pentru copiii cu nevoi speciale din București

JOYPLACE-1

 

Ce este JOYPLACE?

JOPLACE este un loc de joacă și de veselie. Este un loc unde copiii cu dizabilități din București se pot întalni și juca într-un spațiu interior, adaptat nevoilor lor. Proiectul a primit deja o finanțare în valoare de 28 500 de euro din partea Fundației Adobe si mai multe sponsorizari in produse si servicii pentru amenjarea spatiului de la diverse companii bucurestene.

Unde?

JOYPLACE va fi amenajat in cadrul Complexului integrat de servicii sociale Ominis, din str. Turnu Magurele, nr.17, sector 4, Bucuresti, pus la dispozitie de catre Directia Generala de asistenta sociala a Municipiului Bucuresti, conform Acordului de colaborare nr. RC 32/ 2 din 28.01.2016 cu Asociatia „Vreau si eu sa merg”- asociatia partenera pentru dezvoltarea acestui proiect, conform Acordului de parteneriat dintre Asociatia Umanitara Marta Maria si Asociatia Vreau si eu sa merg din data de 20.01.2015.

Cum va fi amenajat?

Locul de joacă va avea două tipuri majore de spatii pentru joaca: 1.”Tummy Play” pentru copiii care nu merg/ cu dizabilitati severe și 2.”Up and Play”pentru copiii care se deplaseaza singuri, ambele amenajate cu echipamente special adaptate.

Intre jucariile alese figureaza:

- o structura modulara pentru copiii cu abilitati motorii bune si foarte bune:

JOYPLACE-2

- o zona cu obiecte usoare de constructie care se asambleaza intr-o varietate foarte mare de feluri- IMAGINATION PLAYGROUND

JOYPLACE-3

 

- o zona cu saltele si elemente moi pentru constructie si pozitionare (pentru copiii cei mai sever afectati):

JOYPLACE-4JOYPLACE-5

- leagane speciale:

JOYPLACE-6 JOYPLACE-7

- o zona media cu echipamente de stimulare cognitiva si senzoriala:

JOYPLACE-8

In media-room proiectul propune si organizarea de ateliere saptamanale de lucru cu activități specifice, atât pentru părinți cât și pentru copii (ateliere de pictura, teatru, consiliere, etc).

Plan de amenajare:

JOYPLACE-9

 

Stadiul actual al lucrarilor:

- se lucreaza la compartimentari, instalatii si iluminat;

- am obtinut produse si servicii sub forma de sponsorizare pentru amenajrea spatiului (compartimentari gipscarton, usi, lumini, pardoaseala PVC, etc);

- au fost comandate jucăriile.

JOYPLACE-10

JOYPLACE-11

JOYPLACE-12

JOYPLACE-13

Care sunt pașii urmatori?

1. Finalizarea lucrarilor de constructie si amenajare;
2. Montarea jucariilor si crearea regulamentului de functionare;

3. Achiziționarea de materiale suplimentare si softuri pentru sala Media;
4. Achizitionarea mobilierului pentru chicineta, depozitare si sala Media;
5. De asemenea dorim să asigurăm paza și supravegherea, precum și întreținerea spațiului/curatenie pentru o perioadă de cel puțin 1 an.

De aceea, pentru ultimele 3 faze (3,4 si 5) avem nevoie de un buget suplimentar de 20 000 de euro.

Care este crezul nostru?

Credem că o societate sănătoasă funcționează egal pentru toți membrii săi. O societate sanatoasă celebrează și integrează diversitatea. Acest lucru poate fi posibil numai prin asigurarea că persoanele cu nevoi speciale au acces în mod egal la servicii, oportunități de lucru si socializare, progrese tehnologice, etc.
Copiii cu nevoi speciale din București găsesc doar în cazuri rare și izolate echipamente de joacă adaptate nevoilor lor, pentru că majoritatea parcurilor bucureștene nu sunt amenjate în acest sens.
Pentru că ne dorim ca JOYPLACE să funcționeze pe toată durata anului, am ales să amenajam acest loc de joacă într-un spațiu interior și nu în aer liber. Toți copiii au dreptul la joacă. Copiii cu nevoi speciale sunt tot copii! Prin joacă copiii învață, cresc și se dezvoltă. Să nu le răpim acest drept!
Beneficiari:
Prin acest proiect ne așteptăm în mod direct la o îmbunătățire a calitatii viații a cca. 100 de copii cu nevoi speciale și a familiilor lor. Previzionăm utilizarea la capacitate maximăîn weekend (când se vor desfasura și ateliere de lucru și alte activități specifice) și o utilizare a spatiilor de joacă într-un program de 8 ore / zi, în timpul săptămânii.

Obiective:
Prin acest proiect urmărim îmbunatațirea socializării și a interacțiunii în rândul copiilor cu nevoi speciale, un progres în abilitățile de comunicare și a celor motorii, îmbunătățirea coordonării, a echilibrului și a funcțiilor cognitive, precum și scăderea comportamentelor disfuncționale.

DARUIM INIMI

 ACTIVITATE  Comments Off
Mar 082016
 

MAMA UNUI COPIL CU NEVOI SPECIALE

Mamelor speciale, astăzi le dăruim inimi.. inimi de iarbă, inimi de rouă, inimi imperfecte.

Mamelor care se simt neînțelese…

INIMA USOARA
Mamelor care se simt singure…

INIMA DE IARBA VERDE
Mamelor care se simt copleșite…

INIMA DE AVOCADO
Mamelor care se simt rănite…
INIMA DE STANCA
Mamelor care se simt judecate…
INIMA DE PIRITA
Mamelor care știu că nu sunt doar mame…
INIMA DE APA
La mulți ani!

 

 

Mar 062016
 

În luna februarie 10 copii cu nevoi speciale au facut “lecții”- ședințe de terapie prin metoda Feldenkrais- la București. Sesiunile au fost susținute de Sophie Dingemans și Marta Havlicek, practicanți ai metodei din Paris.

Povestea extrem de interesantă a vieții lui Moshe Feldenkrais, originea metodei terapeutice și legatura cu Anat Baniel (despre a cărei metodă am mai povestit la noi pe site) sunt foarte frumos redate într-un pasaj din publicația “Modalități de vindecare a creierului: Descoperiri remarcabile și vindecări de la granița neuroplasticității” (Penguin Publishing Group, o divizie a Penguin Random House LLC. Copyright © 2015), de Norman Doidge, a cărui traducere o puteți vedea mai jos.

Aici puteți găsi cartea: http://www.penguin.com/book/the-brains-way-of-healing-by-norman-doidge/9780670025503 și aici textul care fost tradus: http://www.salon.com/2015/03/02/she_will_dance_at_her_wedding_healing_the_girl_born_without_part_of_her_brain/

Iar aici sunt câteva poze de la ultimele sesiuni Feldenkrais din București:

image

image

image

image

image

“VA DANSA LA NUNTA EI!” VINDECAREA FETEI NĂSCUTE FĂRĂ O PARTE DIN CREIER

Originea metodei terapeutice a lui Moshe Feldenkrais pare mai degrabă un thriller de spionaj decât un pasaj din neuroștiință.

de Norman Doidge

Când Moshe Feldenkrais avea 14 ani, după ani de pogrom rusesc împotriva evreilor, s-a decis să pornească singur din Belarus în Palestina. Cu un pistol la cizmă, o carte de matematică în rucsac și fără vreun document sau act oficial, a mers pe jos și a îndurat temperaturi de minus 40 de grade în timp ce traversa granița rusească în iarna dintre 1918 – 1919. În timp ce străbătea sat după sat, alți copii evrei, intrigați de acțiunea lui, i s-au alăturat. La un moment dat, ca să supraviețuiască, grupul s-a alăturat unui circ ambulant, loc în care Moshe a învățat cum să sară și să aterizeze în siguranță – abilități pe care și le va perfecționa la un moment dat datorită judo-ului. Când a ajuns în Cracovia, deja 50 de copii i se alăturaseră în drumul său spre Palestina băiatului demn de admirație. Mai apoi, peste două sute de tineri au decis să îl urmeze. Într-un final, un număr de adulți s-au alăturat marșului copiilor prin centrul Europei până în Italia și Adriatica unde s-au îmbarcat pe un vas ce a ajuns în Palestina la sfârșitul verii lui 1919.

Ca mulți dintre cei nou veniți, Feldenkrais era lefter. S-a angajat muncitor și a dormit într-un cort. În 1923 a început cursurile de liceu și se întreținea ajutând colegi pe care alți tutori nu îi puteau ajuta; avea de tânăr abilitatea de a ajuta oameni să depășească obstacolele din procesul de învățare.

În anii ’20, arabii au atacat satele și orașele evreilor situate în Palestina sub Mandat Britanic. Vărul lui Feldenkrais, Fischel, s-a numărat printre cei uciși. Evreii le-au cerut britanicilor ori mai multă protecție, ori dreptul de a se apăra singuri – însă au fost refuzați.

Arabii îi atacau de regulă pe inamici cu cuțite, lovind de sus în gât sau plex. Mulți dintre evrei au fost uciși în timpul acestor atacuri. Feldenkrais încerca să îi învețe pe aceștia cum să blocheze o lovitură, apoi să apuce și să răsucească mâna atacatorului determinându-l să scape cuțitul. Dar elevii săi nu reușeau să își învingă reflexul neurologic natural de a ridica brațele pentru a-și proteja fața sau de a întoarce spatele loviturii. Deci în loc de a lupta împotriva acestor reacții spontane ale sistemului nervos, Feldenkrais a gândit o metodă de a le folosi. A inistat ca elevii săi, în momentul atacului, să își urmeze instinctul de a-și proteja fața, gândind apoi mișcarea într-o secvență utilă. El a fotografiat apoi oameni în timp ce erau atacați din diferite unghiuri și a creat o secvență de mișcări care să le transforme reacțiile spontane de frică într-o metodă eficientă de apărare. Aceasta a funcționat, devenind astfel punctul de plecare pentru toate abordările sale ulterioare în ce privește sistemul nervos: lucrează cu el, nu împotriva lui.

În 1929 a publicat “Jiu-Jitsu și Autoapărarea” în ebraică, prima dintre multele sale publicații despre lupta neînarmată. Acesta a devenit primul manual de autoaparare utilizat de forțele armate evreiești. În același an Feldenkrais s-a rănit la genunchi și, pe prioada de recuperare, a devenit fascinat de medicina minte-trup și de inconștient. A scris două capitole ale unei cărți intitulate “Autosugestia” care includea traducerea tratatului despre hipnoză al lui Emile Coue. În 1930 s-a mutat la Paris unde și-a luat diploma în inginerie și a început un doctorat în fizică sub îndrumarea lui Joliot-Curie (al cărui laborator a fost primul care a reușit scindarea unui atom de uraniu generând astfel un lanț de reacții chimice care eliberau cantități imense de energie ce au fost denumite ulterior energie nucleară).

Într-o zi în anul 1933, a auzit că Jigoro Kano, fondatorul judo-ului, era în Paris pentru o conferință. Kano era scund și fragil și fusese atacat deseori în tinerețe. Judo, un jujitsu modificat, îi învață pe practicanți să utilizeze forța adversarului pentru a-l dezechilibra și a-l arunca la pământ. Judo, care înseamnă “varianta blândă”, reprezenta în același timp o modalitate holistică de viață atât fizică cât și mentală. Feldenkrais i-a arătat lui Kano cartea sa despre lupta mână la mână.

“De unde știi de asta?” l-a întrebat Kano, arătându-i o poză cu metoda pe care gândise Feldenkrais pentru a utiliza refelxul nervos spontan al unei persoane de a se proteja.

“Eu am dezvoltat-o” a răspuns Feldenkrais.

“Nu te cred” a replicat Kano. Așa că Feldenkrais i-a cerut să îl atace cu un cuțit, iar Kano a facut-o. Cuțitul a zburat. Feldenkrais a devenit unul dintre primii europeni cu centură neagră și co-fondator al Clubului de Judo de la Paris.

Când a izbucnit războiul, Feldenkrais a fost rugat de către Joliot-Curie să ascundă secretele francezilor din domeniul atomic și “apa grea” din laboratorul său în favoarea britanicilor, ținăndu-le astfel departe de mâinile naziștilor. A scăpat de Gestapo, mai întâi mergând pe jos și șchiopătând cu un genunchi rănit grav la fotbal, până când a ajuns într-un port și s-a îmbarcat pe unul dintre ultimele vase care plecau din Franța. Ajuns în Anglia și fiind un reputat om de știință, a fost recrutat să lucreze pentru contraspoinajul britanic dezvoltând metode de a urmări submarinele naziste care amenințau Anglia.

În timpul războiului, a scris o carte care începea ca o meditație asupra operei lui Freud pe care Feldenkrais îl respecta profund; spre deosebire de mulți clinicieni ai epocii, Freud a subliniat modalitatea în care mintea și trupul se influențează unul pe celălalt. Însa, așa cum a afirmat Feldenkrais în “Trup și Comportament Matur”, terapiile lui Freud se concentrau puțin pe modalitatea în care anxietatea și alte emoții sunt exprimate prin intermediul posturilor și al trupului. Feldenkrais credea că nu există experiențe pur fizice (sau mentale): “Ideea de doua vieți, somatică și fizică… este mai presus de însăși a sa utilitate.” Creierul este întotdeauna “întruchipat” iar experiențele noastre subiective au întotdeauna o componenta trupească precum toate așa numitele experiențe trupești au o componentă mentală.

El a dezvoltat o metodă care integrează rolul conștientizării mentalului, al funcționării creierului și al trupului de a se vindeca singur, apoi restul. Una dintre contribuțiile sale majore a fost să înțeleagă că în cazul unei răni sau al unei afecțiuni, acele zone din creier care procesează mișcarea și senzațiile în trup devin neutilizate, fiind risipite în creierul utilizat sau nu. Zonele de procesare ale creierului își pierd abilitatea să decodeze detalii fine devenind astfel “nediferențiate” din cauza neutilizării. Realizând mișcări delicate de care era perfect conștient, Feldenkrais și-a dat seama că poate să “re-diferențieze” zonele de procesare ale creierului îmbunătățindu-i astfel radical funcționarea.

Când războiul s-a încheiat, Feldenkrais a aflat că aproape toate rudele sale fuseseră omorâte de către naziști. Din fericire, părinții și sora sa supraviețuiseră. Și-a terminat doctoratul și a absolvit. Însă la întoarcerea în Franța, a aflat că naziști, împreuna cu un coleg francez și unul japonez de judo, îl excluseseră din funcția de membru cofondator al clubului din cauză că era evreu. Așa că s-a stabilit la Londra unde și-a continuat invențiile, a scris încă o publicație despre judo denumită “Higher Judo” și a început lucrul la o altă carte, “Eu-ul Potent”, în care și-a expus metodele de vindecare pe care le utiliza acum pentru a-și ajuta colegii din domeniul științei cât și prietenii. Ca fizician, i-a întălnit pe cei mai mari: Albert Einstein, Niels Bohr, Enrico Fermi și Werner Heisenberg. A început să îl macine profund dilema: să continue munca în fizică nucleară sau să meargă pe calea vindecării? A ales vindecarea. Mama sa spunea glumind: “Ar fi putut să aibă un Premiu Nobel în fizică, însă a ales să fie maseur.”

O fată fără o parte a creierului

Abordarea lui Feldenkrais poate schimba radical chiar și viața cuiva care s-a născut cu o parte a creierului lipsă, facilitând diferențierea în zonele existente ale creierului. Elizabeth, pe care am intervievat-o, s-a născut cu o treime din cerebel lipsă, o zonă a creierului care ajută la coordonarea și controlul mișcărilor prin echilibru și atenție. Fără cerebel, cineva are dificultăți în a controla aceste funcții mentale. Cerebelul, care înseamnă “creierul mic” în latină, are dimensiunea unei piersici și este ascuns sub emisfera cerebrală spre partea din spate a creierului. Deși ocupă doar aproximativ 10% din volumul creierului, conține aproape 80% din neuroni. Denumirea afecțiunii de care suferea Elizabeth este hipoplazie cerebelara și nu există tratament care să intervină în cursul bolii.

Pe când era însărcinată, mama lui Elizabeth a simțit că ceva nu este în regulă pentru ca fătul nu se prea mișca. Când s-a născut, Elizabeth nu își mișca ochii și privea cu fiecare în altă parte. La o lună, nu prea urmărea cu privirea. Părinții săi erau îngrijorați că Elizabeth nu va putea sa aibă o vedere normală. Pe măsură ce se dezvolta, devenea tot mai clar că are o problemă cu tonusul muscular. Uneori membrele sale erau foarte moi, fără tonus muscular aproape deloc, însă alteori avea prea multă tensiune fiind “spastică”, incapabilă să facă vreo mișcare volutară. Începuse să facă fizioterapie convențională și terapie ocupațională, însă tratamentul era mult prea dureros.

Când avea patru luni, un reputat medic neurolog i-a testat activitatea electrică a creierului. Acesta le-a spus părinților: “creierul nu s-a mai dezvoltat de la naștere și nu există nici un motiv care să ne facă să credem că va începe să se dezvolte.” Cei mai mulți dintre copiii cu astfel de afecțiuni prezintă dizabilități care persistă și se credea că cerebelul are o plasticitate limitată. Medicul le-a mai spus părinților că afecțiunea de care suferea Elizabeth era similară cu paralizia cerebrală, prezicând că aceasta nu va reuși niciodata să se ridice, va suferi de incontinență și va trebui să fie instituționalizată. Mama acesteia a povestit mai apoi:.”Îmi amintesc când ne-a spus: <Lucrul cel mai bun la care puteți spera este o stare retard profund>.” Medicii care au văzut-o pe Elizabeth au descris astfel foarte precis experiența lor cu copii care au urmat tratament convențional – singurul tratement pe care îl cunoșteau.

În ciuda diagnosticului, părinții au continuat să caute ajutor. Într-o zi, un prieten chirurg ortoped care cunoștea activitățile lui Fekdenkrais, le-a spus: “Omul ăsta poate face lucruri pe care alții nu le fac.” Când au aflat că Feldenkrais venea din Israel într-unul din orașele din apropiere pentru a pregăti terapeuți – una dintre activitățile sale principale în anii ’70 – părinții si-au făcut o programare.

Când Feldenkrais a văzut-o prima dată pe Elizabeth, aceasta avea 13 luni și nu se putea târi (nici măcar ușor pe stomac cum fac bebelușii înainte de a reuși să se târască). Reușea să facă voluntar o singură mișcare: să se rostogolească. La prima sesiune în care Feldekrais i-a stabilit diagnosticul, copilul nu s-a putut opri din plâns. Făcuse deja multă terapie cu practicanți care încercaseră să o determine să facă lucruri pe care, din punct de vedere al dezvoltării, nu era pregătită să le facă.

Potrivit lui Fekdenkrais, aceste încercări de a ignora stadiile de dezvoltare reprezentau o eroare imensă întrucât nimeni nu a învățat vreodată să meargă mergând. Sunt necesare alte abilități înainte ca un copil să poată merge – abilități la care un adult nici nu se gândește sau pe care nu își amintește că le-a deprins vreodată – cum ar fi capacitatea de a-ți arcui spatele și a-ți ridica capul. Abia atunci când acestea sunt deprinse, copilul va începe să meargă spontan. Feldenkrais a observat ca Elizabeth nu putea sta confortabil pe burtă, iar atunci când o făcea, nu își ridica deloc capul.

A mai observat că întreaga parte stângă era complet spastică lucru care făcea ca membrele să fie rigide. Gâtul îi era extrem de încordat iar asta îi producea durere. Faptul că întreaga parte stângă era spastică indica faptul că harta creierului care deprezenta această parte era nediferențiată, în loc să prezinte sute de zone care să priceseze diferite tipuri de mișcări.

Feldekrais a atins-o întotdeauna foarte încet , pe tendonul lui Ahile, iar Elizabeth era atât de speriată încât el și-a dat seama că înainte de toate trebuie să facă ceva pentru a-i ușura durerea: trebuia să îi reseteze creierul altfel acesta nu ar fi fost deschis pentru învățare.

“Dupa ce Moshe a examinat-o”, își amintea tatăl el, “mi-a spus: <Are o problemă iar eu o pot ajuta.> Nu era timid. Soția mea i-a cerut să explice, iar el a atins piciorul fiicei noastre și l-a îndoit în dreptul gleznei, apoi mi-a luat un deget și mi-a spus: <Atinge asta>, așa încât să simt nodul de mușchi, adăugând: <Nu se poate târî pentru că o doare atunci când îndoaie piciorul. Dacă îi atenuăm tensiunea musculară, veți vedea că o va putea face. Iar pe măsură ce facem asta, întreaga sa condiție se va schimba.> Însă tehnica sa nu presupunea masarea zonelor tensionate ci mai degrabă mișcarea foarte delicată și lentă a trupului în așa fel încât ea să simtă, iar el să poată trimite astfel semnale către creier pentru a-l determina să înceteze să transmită muschilor să se contracte. Fizicianul devenit vindecător și-a dat seama cum să folosească mișcarea și conștinetizarea acesteia așa încât să oprească un buton din creier. Și s-a întâmplat așa cum a explixat – la o zi sau două după asta, Elizabeth se târa pe burtă.” Curând a început să se târască cu totul.

Data următoare când Feldenkrais a văzut-o pe Elizabeth, unul dintre studenții săi, Anat Baniel, s-a întâmplat să se afle acolo. Feldenkraisr a întrebat-o pe Baniel dacă o deranjează să o țină pe Elizabeth în timpul terapiei. A început să o atingă delicat învățând-o să diferențieze mișcări foarte simple. Elizabeth a devenit curioasă, atentă, fericită.

Feldenkrais a început să îi miște delicat capul în față și în spate, extrem de lent și ușor, pentru a-i alungi șira spinării. De regulă, găsea că această mișcare produce o arcuire naturală a spatelui care face ca pelvisul să se ducă înainte – reacție care se întâmplă de obicei atunci când o persoană este în picioare. Deseori, atunci când lucra cu copii cu paralizie cerebrală sau care nu pot merge, folosea această tehnică pentru a implica pelvisul, astfel încât să se miște din reflex. Însă atunci când a încercat cu Elizabeth, Baniel nu a simțit nicio mișcare. Pelvisul său era inert în poala lui Baniel. Așa ca Baniel a decis ca atunci când Feldenkrais trăgea, ea împingea ușor pelvisul lui Elizabeth.

Brusc a început să se simtă mișcare în șira spinării și trupul spastic, blocat și inert al lui Elizabeth. Îi mișcau ușor șira spinării întruna. Mai apoi, au încercat variații subtile ale mișcării.

La finalul sesiunii, Baniel i-a dat-o pe Elizabeth înapoi tatălui său. Când se afla în brațele acestuie, Elizabeth cadea de regula pe spate neputând să își controleze capul. Însă de data aceasta, ea și-a arcuit spatele, și-a dat capul pe spate și înapoi făcând asta întruna. Mișcările subtile ale gâtului și șirei spinării pe care Feldenakrais și Baniel le făceau treziseră ideea acestei mișcări și o transmiseseră creierului. Acum Elizabeth își mișca voluntar mușchii masivi ai spatelui, fiind încântată de această mișcare.

Cu toate acestea, existau încă multe motive de îngrijorare: Elizabeth avea un grad sever de dizabilitate, purtând un diagnostic serios. Feldenkrais își dădea seama că părinții lui Elizabeth sunt îngrijorați în legătură cu viitorul ei. El nu vorbea prea mult când se vedeau. El judeca însă un creier nu după stadiul dezvoltării unii copil, ci după cum acesta putea învăța cu ajutorul stimulării potrivite acelui stadiu. “Este o fată deșteaptă,” a spus “Va dansa la nunta ei.”

Feldenkrais s-a întors în Israel. În următorii ani, părinții lui Elizabeth au făcut eforturi extreme ca aceasta să ajungă sa fie văzută de către el. O aduceau la ședințe de terapie în camere de hotel de câte ori Feldenkrais ajungea în Statele Unite sau Canada, au mers în Israel de trei ori, pentru sesiuni zilnice de doua până la patru săptămâni, în biroul lui Feldenkrais. Între aceste ședinte intensive, Elizabeth își consolida reușitele prin activităti zilnice.

Când Feldenkrais avea 77 de ani, s-a îmbolnăvit când călătorea într-un orășel mic din Elveția. Și-a pierdut cunoștința, iar medicii au descoperit că are o hemoragie intracraniană. O cantitate de sânge se acumulase într-una dintre membranele care protejeaza creierul, cât și în creier, generând presiune și punându-l în pericol. Din păcate singurul neurochirurg din oraș era plecat în acel weekend, prin urmare o operație care să elibereze presiunea cauzată de scurgerea “subdurală” a fost amânată.

Colegii lui Feldenkrais au concluzionat că nenumăratele lovituri și căzături de la judo l-au facut vulnerabil pentru aceasta afecțiune. S-a refăcut în Franța însă, poate din cauza faptului ca operația a fost amânată, creierul a avut de suferit. Curând însă, el început să predea din nou ceea ce numea lecții de “integrare funcțională”. Simțind că timpul îi este limitat, a continuat să predea cât de mult a putut, sperând să transmită echipei sale cât mai mult dintre ultimele sale idei.

Întors în Israel, el a suferit un atac cerebral care i-a afectat vorbirea. Studenții săi îi făceau zilnic maestrului lecții de Integrare Funcțională. Aflat acum spre 80 de ani și bolnav, a început să trimită tot mai mulți dintre copiii care veneau la el la cabinet către Baniel. Aceasta a preluat gradual înfrijirea lui Elizabeth vizitând-o pentru perioade de câte trei săptâmâni de terapie zilnică. Elizabeth a văzut-o din când în când timp ce mai mulți ani, iar starea sănătății sale a progresat.

Astăzi, Elizabeth are 30 și ceva de ani și are doua diplome. Este măruntă și are o voce dulce. Merge și se miscă cu atâta ușurință încât nimeni nu s-ar gândi ca era pe vremuri destinată unui scaun cu rotile, cu retard mental sever și insituționalizată. “Moshe”, mi-a spus, “i-a spus tatălui meu: <Când va avea 18 ani, nimeni nu va ști nimic din trecut.>” Elizabeth își amintește “frânturi” din vizitele în Israel “și mi-l amintesc oarecum pe Moshe, parul cărunt, bluza albastră și fumul din încăpere” – Feldenkrais fuma în timpul ședințelor – “mi-l amintesc șoptindu-mi în ureche și calmându-mă”.

Cele doua diplome ale sale sunt de la două universități importante: are un master în studii Iudaice; apoi, dorind ceva mai practic, Elizabeth a făcut un master în asistență socială și și-a obținut licența. Are încă unele simptome reziduale ale hipoplaziei cerebelare. Are o dizabilitate minoră de învățare a numerelor, deci matematica și știința sunt dificile pentru ea. Însă altfel îi place să învețe fiind o cititoare înflăcarată- a citit tot Shakespeare, mare parte din Tolstoi și mulți alți clasici. Astăzi conduce o afacere mică și are o căsnicie fericită.
Și da, a dansat la nunta ei.

Sursa: http://www.salon.com/2015/03/02/she_will_dance_at_her_wedding_healing_the_girl_born_without_part_of_her_brain/

Mar 032016
 

În perioada 2 martie- 9 iunie 2016, Asociația Unu și Unu organizează cursuri gratuite pentru familiile cu copii prematuri între 0-2 ani. Ne-am alăturat efortului lor de a spori conștientizarea și informarea cu privire la prematuritate. Nașterea prematură poate avea complicații, iar paralizia cerebrală și problemele neurologice reprezintă unele dintre consecințe.
Pe 26 mai, între orele 17:00-19:00, la cursul de Terapii alternative de recuperare, voi povesti despre experiența copiilor noștri cu nevoi speciale cu diversele terapii alternative și complementare de recuperare, cu speranța de a-i ajuta pe părinții copiilor prematuri să ia decizii cât mai bine informate și să intervină la timp.

http://unusiunu.com/cursuri/

image

 

Feb 282016
 

Mama lui Zoe a folosit acest tobogan pentru a o învăța pe aceasta să se târască, iar acum dorește să îl doneze unui alt copil. Pentru detalii vă rugăm să ne contactați pe adresa: contact@maratamaria.ro.
image
Toboganul a fost construit după schița lui Glenn Doman din cartea What to do about your brain injured child, iar dimensiunile au fost adaptate pentru a se potrivi unui bebeluș de la naștere până la vârsta de aproximativ 1 an și jumătate. Toboganul este dublat cu burete pentru a evita lovirile. Scopul lui este acela de a-l ajuta pe bebeluș să învețe să se târască pe burtică (army crawl).
Planul înclinat poate fi folosit de foarte devreme; unii părinți au început să îl folosească după ce bebelușul a împlinit 1 lună.

Bebelușul trebuie așezat pe tobogan de mai multe ori pe zi, inițial în poziția orizontală, iar apoi înclinat treptat până la unghiul la care, dacă ar face cea mai mică mișcare, ar înainta în jos. În timp ce se află pe tobogan, părinții îl pot mângâia sau încuraja pe copil să coboare, sau îi pot pune o mână în dreptul unui picioruș, ca să îl ajute; iar dacă se împotmolește în vreo mânuță prinsă sub el trebuie repoziționat. În timp, copilul va învață că dacă se mișcă, atunci poate înainta. Și aceasta este o lecție foarte importantă.

image

De ce este importantă târârea pe burtă?

Ce se câștigă prin târâre și de ce au nevoie bebelușii de această primă formă esențială de locomoție

Târârea pe burtă (army crawl) este importantă din mai multe motive.

Ochii copiilor învață să focalizeze și să conveargă împreună pe obiectele apropiate, o abilitate necesară la orice, de la citit și până la perceperea adâncimii (vederea tridimensională). Prin feedbackul pe care îl primește întregul corp când se mișcă pe podea împotriva frecării, copilul învață care este poziția trunchiului, a brațelor și picioarelor, a tălpilor și a mâinilor sale.
Proprioicepția, capacitatea de a ști unde se află corpul în spațiu, se bazează pe aceste mesaje timpurii cu informații tactile primite atunci când corpul se află în contact cu podeaua și pe faptul că fiecare mișcare este simțită prin intermediul acestui contact. Copilul învață că are două picioare, două brațe, două tălpi și două mâini, pentru că le poate simți mișcându-se pe podea.

Târâtul angrenează de fapt toți mușchii din corp, de la bolta piciorului până la mușchii abdominali și ai gâtului, toți cei care sunt utilizați în procesul înaintării corpului de-a lungul podelei. Mușchii brațelor, ai pieptului și ai spatelui sunt folosiți pentru a trage brațele și mai apoi tot corpul înainte. Atunci când piciorul este în mișcare, sunt antrenați cvadricepșii, mușchii șoldului și bicepșii femurali. Asta înseamnă sport adevărat!

Cu târâtul pe podea începe copilul să învețe să își coordoneze mișcările.

Fie ca descoperă de unul singur mișcarea în patern încrucișat (cross pattern) sau o învață cu ajutorul părinților, pentru el, acesta este începutul acelei mișcări de bază a brațului drept și a piciorului stâng, a brațului stâng și a piciorului drept – mișcare pe care o va folosi ca să meargă și să alerge, să urce scările și să se cațere pe munți. Atunci când copilul învață asta exersând târâtul pe burtă, el primește toate informațiile tactile folositoare prin intermediul membrelor și trunchiului, punând astfel o bază solidă pentru formele mai avansate de mobilitate.
Prin intermediul târâtului la copii se dezvoltă de asemenea o altă trăsatură fizică crucială – musculatura dezvoltată echilibrat. Mișcarea de târâre este una de flexie și extensie a brațelor și picioarelor, împingere și tragere folosind mușchii flexori, apoi pe cei extensori. Una dintre problemele cu care se confruntă mulți părinți ai copiilor cu dizabilități este că sunt sfătuiți adesea să înceapă cu întărirea trunchiului copilului și a tonusului prin așezarea lui în șezut, deoarece slăbiciunea trunchiului și tonusul scăzut ar crea de fapt probleme în procesele de târâre și mers. Dacă statul în șezut ar fi cel mai bun lucru pentru dezvoltarea trunchiului, orice adult ar avea un spate puternic și mușchi abdominali excelenți. Însă nu statul în șezut dezvoltă trunchiul la copii, ci târâtul și mersul de-a bușilea. Copiii nu ar trebui să stea în șezut singuri până când nu sunt capabili să se pună fără ajutorul părinților în acestă poziție, ceea ce se întamplă de obicei după ce au învățat să se târască pe burtică și să meargă de-a bușilea.

Un alt aspect foarte important al târâtului implică asimilarea informației senzoriale. Târâtul furnizează creierului probabil cea mai bună informație senzorială integrată de care un copil va avea parte vreodată. Procesul de târâre trimite către creier simultan informații de la toți receptorii tactili și proprioceptivi, de la receptorii de suprafață și cei de profunzime și de la receptorii proprioceptivi din articulații. Iar creierul nu numai ca primește aceste informații, ci le primește simultan, prin mișcarea brațului drept și a piciorului stâng și a brațului stâng și a piciorului drept. Asta însemnă o foarte puternică integrare senzorială a informației.
De aceea salturile peste etape și remediile rapide pot crea repercursiuni mai târziu. Un copil care nu s-a târât poate avea de exemplu probleme de limbaj, sau de coordonare- când învață un nou sport de exemplu. Pentru copiii cu nevoi speciale este cu atât mai important să facă lucrurile corect de la început, reducând astfel miile de ore de kinetoterapie și terapie ocupațională necesare depășirii problemelor cauzate adesea de saltul peste etapele cruciale ale dezvoltării.

Sursa informațiilor: fragmente din Robert J. Doman Jr., Ellen R. Doman- National Association for Child Development

(http://dsdaytoday.blogspot.ro/2011/04/milestones-crawling.html)

Pe aceasta tema puteți citi și aici:

https://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/2015/10/04/de-ce-trebuie-un-bebelus-sa-se-tarasca-pe-burta/

 

Jan 112016
 

Am intrat in 2016 cu o datorie. Am o datorie fata de o fetita pe nume Marta Maria care m-a ajutat sa fiu mai buna, mai intelegatoare si sa imi depasesc cateva limite pe care le aveam. Simt ca aceasta poveste despre Marta se va transforma intr-o poveste despre mine, despre noi toti, dar sper sa ramana in acelasi timp o poveste despre ea.

Marta este fetita cea mare a unor prieteni din copilarie. La scurt timp dupa nastere au descoperit ca fetita avea sindrom Sturge Weber, ceea ce inseamna ca e un copil extraordinar (iesit din ordinar, special) care nu poate sa se bucure de copilarie asa cum ne-am bucurat noi sau asa cum se bucura alti copii.

Majoritatea celor care citesc aceste randuri stiu probabil ca eu am doua nepotele frumoase, doua nepotele care m-au ajutat sa imi reamintesc de minunile copilariei, de acele momente cand poti sa visezi cu ochii deschisi si visele ti se tranforma in realitate, cand iti imaginezi povesti cu printi si zane, sau caracatite uriase si le pui in scena, cand dansezi, tipi din toata inima, razi, plangi si apoi razi din nou pentru ca poti, pentru ca esti copil si atunci cand esti copil nimeni nu te judeca, iubesti cu tot sufletul si iti faci prieteni pe viata. Intr-un cuvant esti copil cu tot ceea ce inseamna asta.

Joaca cu alti copii mi-a dat aripi si m-a ajutat sa ma joc cu alti copii, mai mici sau mai mari.

Si apoi m-am intalnit cu Marta. Nu m-am intalnit des cu ea, dar m-am intalnit. Si cand m-am intalnit privirea mea a fost acaparata de ochii ei, ochi de copil care are vise, povesti cu printi si printese de spus, carari de strabatut in zbor de pasare, jocuri de jucat, dansuri de dansat. Doar ca povestile ei raman captive in spatele ochilor si in sufletul ei. Iar eu cand o vad, cand doar ii intuiesc povestile , raman muta. Incremenesc intr-o incapacitate de a ma juca cu ea pentru ca parca nu mai stiu cum sa fiu copil, pentru ca parca imi uit copilaria din mine.

In anul 2015, ca si in anii trecuti, compania in care lucrez ne ofera posibilitatea sa sustinem o cauza. O cauza aleasa de noi. Nu e obligatoriu, dar, daca vrem, putem. Anul trecut eu am propus o cauza: copilaria Martei si a altor copii ca ea.

I-am scris Adelei si am intrebat-o daca are vreun proiect. Adela e mama Martei care, alaturi de Serban, tatal Martei, a pus bazele Fundatiei Umanitare Marta Maria. Iar raspunsul vine: exista un proiect ce se numeste Joyplace si care isi propune realizarea unui loc de joaca special pentru acesti copii speciali. Completam formulare, completam documente, folosim aplicatii pentru transmite date seci despre un proiect atat de plin de iubire. Zile bune trec pline doar de birocratie.

Dar asta a fost partea usoara. Esti singura in spatele unei tastaturi, completezi, trimiti. Totul impersonal. Partea grea este ca trebuie sa ajungi la oameni. Si o hartie sau un e-mail nu te ajuta. Nici acest articol de pe blog nu te ajuta. Ca sa ajungi la oameni iti deschizi inima, scoti sufletul afara si il asezi pe o tava. Si ii lasi pe oameni sa se apropie, sa il vada, sa il simta si sa ti-l arate pe al lor.

Asa ca, zis si facut. Am inceput sa vorbesc cu cei din jurul meu. Am povestit, am aratat. In curand o groaza de colegi s-au alaturat povestii mele. Nu mai eram singura si asta imi dadea forta. Ne-am decis ca intr-o zi de luni sa facem si sa vindem prajituri. Luni doua mese lungi din cantina aveau prajituri pe ele. Doua cauze erau sustinute. Aveam bulgarasi facuti din servetelede o colega si un sotron desenat pe jos ca sa ne amintim ca suntem acolo pentru niste copii. Dulciuri delicioase de casa facute din inima imbogateau peisajul. Noi, cu zambete pe buze intampinam pe cei ce urcau la cafea sau la pranz si ii pofteam la o prajitura si la o poveste despre doua fundatii, despre doua proiecte, despre o gramada de copii. In timp ce noi eram sus si vindeam prajituri doua colege se plimbau prin cladire si imparteau foi cu povestile pe care le sustineam si povesteau despre noi si invitau oamenii sa urce sus.

De la 9 dimineata la 16 dupa amiaza am vandut prajiturele si am povestit. Chiar si bucatarul cantinei a venit la noi sa guste din minunatiile gatite si sa doneze. La sfarsitul zilei 6300 RON au fost adunati, banuti ce au fost impartiti in mod egal intre cele doua proiecte.

In saptamanile ce au urmat am tot povestit in jur despre ei. Am povestit si am tot povestit. M-am intalnit cu tot felul de oameni si am invatat sa respect alegerile celorlalti, am invatat ca nu toti credem in aceleasi cauze, am invatat ca suntem diferiti si ca ne misca intr-un mod diferit ceea ce se intampla in jurul nostru.

Cateva saptamani mai tarziu, dupa primul eveniment a urmat cel de al doilea. O sala mare si toate proiectele sustinute de toti oamenii de la firma la care lucrez reprezentate acolo. Eu in spatele unei mese cu tricouri cu desene facute de Marta, cu ornamente de Craciun facute de mama, cu prajiturele facute de mine si de un coleg. Eu, copilul pe vremuri timid si retras, povestind despre proiectul pe care il sustineam cu o groaza de oameni pe care nu ii cunosteam. Pe unii nu ii mai intalnisem niciodata. Unii donau, altii zambeau si treceau mai departe, altii nu ma priveau in ochi iar lor nu puteam sa le povestesc nimic. Sufletul mi se vede in ochi. E greu sa nu fii privit in ochi atunci cand ai ceva de spus. Reusesti insa sa iti pastrezi zambetul pe buze si in inima, si increderea in oameni atunci cand crezi in ceea ce faci.

In zilele ce au urmat impreuna cu o colega am trecut pe la toate etajele si le-am lasat foi de hartie si povesti despre desene facute de o fetita. Am mai vandut cateva tricouri ale asociatiei cu ocazia asta.
Actiunile noastre ne-au ajutat sa strangem ~800 EUR. Dar cel mai important este ca am reusit sa povestim despre Marta si despre copii ca ea multor oameni si sunt sigura ca in anul ce vine vom reusi mai mult.

Si cum sfarsitul de an este un moment pentru recunostinta, iti multumesc Marta pentru ca mi-ai dat puterea sa imi deschid inima si sa imi expun sufletul in fata unor oameni pe care nu ii cunosteam, pe care poate nici acum nu ii cunosc, dar care stiu ceva despre mine; iti multumesc pentru ca mi-ai dat intelepciunea sa ii accept pe cei din jur si alegerile lor; iti multumesc pentru ca mi-ai dat blandetea necesara pentru a ii lasa sa treaca linistiti mai departe pe cei care nu aveau puterea de a ma privi in ochi. Inca o data datorez unui copil increderea ca orice iti propui poti sa duci la bun sfarsit daca crezi cu adevarat in visul tau.

Si un indemn catre cei din jur: gasiti ceva in care credeti si luptati pentru el cu forta de copil, copil care stie ca e suficient sa crezi si vei reusi sa indeplinesti. Ajutati pe cei din jur sa fie fericiti, ajutati-i sa simta iubirea si atunci si ei vor iubi la randul lor. Nu suntem singuri pe acest pamant. Nu e usor sa ajuti dar daca vei crede cu adevarat vei reusi, si niciun ajutor nu este prea putin.

Iubiti, oameni buni! Iubiti si ajutati-i pe cei pe care ii iubiti!

de Cristiana Cretu

http://tis-life-bits.blogspot.ro/

Dec 142015
 

In perioada 7-18 decembrie am organizat ultimele 2 sesiuni de terapie prin metoda Feldenkrais din acest an, la care au participat 8 copii cu nevoi speciale. “Lecțiile de mișcare” au fost susținute la București de terapeutul Ralf Eggartner din Austria.

Vorbind cu terapeuții despre principiile fundamentale ale acestei abordări în lucrul cu copiii cu nevoi speciale, am aflat că “subtilitatea” este unul din elementele cheie ale unei bune interacțiuni cu copilul.

Ce inseamnă să fii subtil când lucrezi cu un copil cu paralizie cerebrală?

Un copil spastic de exemplu, care are un tonus exagerat al musculaturii, va reacționa la fiecare impuls primit cu o forță disproporționată. Încercarea de a rostogoli, pune în șezut sau de a verticaliza un copil spastic, îi va provoca acestuia contracturi violente, pentru că, din pacate, creierul lui este blocat în tipare de mișcare grosiere. De aceea subtilitatea mișcărilor este esențială!

Un exemplu?

Un copil care nu se ridică singur în picioare, va beneficia mult mai mult de pe seama unui exercițiu ca cel descris mai jos, în loc de verticalizarea forțată. Când este întins pe spate, vom așeza talpa copilului pe planul unei cărți groase sau a unei planșe rigide. Foarte încet vom începe să mișcăm glezna, să facem mișcări sensibil diferite. Dacă copilul înțelege, îl putem ruga să împingă în carte cu intensități diferite: mai tare, mai încet. Putem folosi puterea Subtilității ‐ reducerea intensitații stimulilor ‐ pentru a trezi creierul copilului și pentru a‐l ajuta să diferențieze și să integreze noi tipare de mișcare. Talpa copilului va primi informații prețioase, pe care le poate folosi pentru dezvoltarea altor noi tipare de mișcare. Rezultatul imediat va fi scăderea evidentă a tonusului muscular. Progresiv, copilul poate fi așezat cu talpa jos stând în fund, sau sprijinit etc.

Un alt principiu care merge mâna în mâna cu “subtilitatea” este “încetineala”…pentru că atunci când acționezi încet, atragi atenția creierului!

“Fii” cu copilul tau! Doar atât! Găsește 10 minute pe zi în care să stați pur și simplu împreună, fără telefon, fără computer, fără a încerca să‐i direcționezi atenția către altceva. Încetiniți ritmul! Stai și observă‐l fără să judeci! S‐ar putea să învățați mult mai multe unul de la altul făcând asta, decât atunci când îl “forțezi” să faceți ceva împreună. Să faci ceva încet, necesită mult mai multă dexteritate și control decât atunci când o faci în viteză. Când atingi copilul fă‐o încet și conștient, astfel încât el să simtă și să fie atent. Dacă îi mângâi părul de exemplu, fă‐o intenționat foarte încet. Caută să introduci în viața de zi cu zi câteva moduri de interacțiune pe care să le faci foarte încet precum pieptănatul, ridicatul de jos, cântatul la un instrument, etc. Asta îi va “amplifica” experiența, ajutând creierul să fie mai implicat în ceea ce face.

Le mulțumim terapeuților Marta Havlicek, Sophie Dingemans si Ralf Eggartner pentru că au fost alături de noi în acest an!

image

 

Dec 082015
 

“Paralizia cerebrală nu mă poate opri să visez, să sper, să lupt!”

Pentru copiii cu nevoi speciale fiecare zi este o luptă. Cu dizabilitatea, cu limitările, cu indiferența…

marta maria 7iunie_mika photo (94)
Asociația Umanitară Marta Maria continuă campania “Toți copiii sunt copii”, lansată în noiembrie 2014- de conștientizare privind copiii cu nevoi speciale. Îndemnul organizatorilor, în mare parte familii ale acestor copii, este: “deschide sufletul și mintea!” Nu lăsa lipsa de informații sau cunoștințe să-ți limiteze capacitatea de a fi tolerant, de a accepta diversitatea lumii în care trăim. Nu suntem toți la fel, dimpotrivă, suntem foarte diferiți! Asta nu ne împiedică însă să avem aceleași vise, speranțe sau aspirații. Să ne dorim, de fapt, același lucru: să fim acceptați pentru ceea ce suntem, nu pentru “cum” suntem.

sa visez_ok
Eu sunt Marta, un copil ca și tine!

Numele meu este Marta, am patru ani și o familie mare, minunată. Am o surioară mai mică pe care o iubesc mai mult ca pe oricine! Deși e mai mică, face tot felul de lucruri pe care eu nu le pot face. Aleargă prin casă toată ziua, vorbește, spune poezii și cântă, merge cu bicicleta și de fiecare dată când sunt supărată, îmi aduce jucăria mea preferată. Mi-o pune în poală pentru ca eu să o pot apuca. Îmi place foarte mult să mă uit la ea când se joacă. Astăzi mama ne-a adus în parc și aici sunt mulți copii, iar eu sunt întotdeauna fericită când văd copii! Unii aleargă în jurul meu, alții se joacă cu baloane de săpun, fac glume și râd. Eu îi privesc, îmi place să fac asta! Nu pot alerga cu ei, nu le pot vorbi, însă mă pot juca cu baloanele de săpun și mă pot bucura la fel de mult!

puterea_ok

Raul își dorește să meargă la școală!

Unii dintre copiii strânși astăzi în parc vor merge mâine la grădiniță sau la școală. Alții vor sta acasă cu părinții sau îngrijitorii lor. Pentru ei școlile și grădinițele nu sunt încă accesibile, iar locurile de joacă nu sunt amenajate astfel încât să răspundă și nevoilor lor. Din 60 000 de copii cu dizabilități cu vârsta școlară  din România, 20 000 sunt neșcolarizați și alți 20 000 sunt școlarizați necorespunzător planului lor de recuperare.

În societatea noastră, un copil cu nevoi speciale este încă acceptat cu greu, este adesea marginalizat, nu are acces facil la educație și la servicii concepute nevoilor sale. Cel mai grav lucru este că societatea nu este pregătită să “primească” astfel de copii sau adulți cu dizabilități. Oamenii nu sunt încă informați suficient în legătură cu aceste afecțiuni și, cel mai adesea, aleg să “închidă ochii”, protejându-se de tot ceea ce nu intră în zona lor de cunoaștere și confort.

puternici_ok

Antonia își dorește să învețe mai multe despre natură și vrea să ajute oamenii să se vindece cu ajutorul plantelor medicinale.

Copiii cu nevoi speciale, indiferent că au paralizie cerebrală sau altă afecțiune care le limitează abilitățile, sunt copii ca orice alt copil- doar că au abilități diferite. Fiecare copil este unic în felul său, fiecare crește, se dezvoltă și evoluează conform propriului ritm și mod de a fi. Însă fiecare contribuie cu ceva frumos la această lume.

Copiii cu nevoi speciale au poate nevoie de mai multă atenție, răbdare și deschidere. Dar pe lângă asta, au nevoie ca noi, cei din jurul lor, să le înțelegem misiunea pe acest pământ. Prin ochii lor putem vedea mai bine lumea în care trăim, putem să ne transformăm în părinți, bunici, prieteni sau colegi mai buni.  Datorită lor ne putem regăsi puterea de a face lumea aceasta cu adevărat mai frumoasă.

un singur vis_ok

Pentru copiii cu dizabilități și pentru cei din jurul lor, cuvinte precum “curaj”, “voință” sau “putere” reprezintă adesea mult mai mult decât o fac pentru noi ceilalți. Pentru familiile lor, ele sunt un mod de viață, sunt ceea ce le ghidează în lupta cu limitările și indiferența.

Sa se miste_ok

Alex vrea să joace fotbal cu prietenii lui!

Copiii cu nevoi speciale folosesc mult mai multă energie pentru lucruri care celorlalți oameni li se par banale. Cum ar fi să se miște, să meargă sau să vorbească. Pentru ei, uneori aceste lucruri normale sunt adevărate miracole. Pentru familiile lor, viața este alcătuită adesea din astfel de miracole care le oferă forța să meargă, uneori mai senini decât noi ceilalți, mai departe. Pentru că ei au învățat să recunoască miracolele care se întâmplă în fiecare zi în viața noastră, dar pe care suntem prea ocupați să le vedem. Poate avem ceva de învățat noi cei normali, de la ei!

Data viitoare când vezi pe stradă un copil în scaun rulant, nu întoarce capul! Zâmbește-i sau întinde-i mana! Nu schimba subiectul atunci când fiul sau fiica ta te întreabă de ce celălalt copil nu poate vorbi, sau nu poate merge. Explică-i că este diferit. Dar că este tot un copil. Cu aceeași inocență, cu aceleași vise, speranțe și aspirații. Toți copiii sunt copii!

toti copiii sunt copii

Acest proiect a fost realizat în parteneriat cu Super 123 me- cursuri de dezvoltare personală pentru copii, Asociația Vreau și eu să merg, Asociația Umanitară Sfântul Ștefan, Asociația raza de soare Ștefi, ASCHN Emanuel, Asociația Raul și micii campioni, cu sprijinul Mika Photo și al cofetăriei Claus. Le mulțumim tuturor!

Dec 032015
 
In vara aceasta am achizitionat un scaun special de pozitionare pentru copiii cu dizabilitati, pe care l-am dat in folosinta gratuita prietenilor nostri de la Asociatia ABCD- Asociatia in Sprijinul Copiilor cu Dizabilitati. (http://www.asociatiaabcd.ro/). Aici, un numar de 25 de copii (dintre care 6 in fotoliul rulant) vin saptamanal pentru terapii de recuperare precum logopedie si psihopedagogie speciala.
jumbo ansamblu Fotografie4733

 
Scaunul de posturare- special conceput pentru copiii cu paralizii cerebrale- ii ajuta sa mentina o pozitie corecta a corpului in timpul lectiilor, evitand deformarile si posibilele complicatii datorate unei posturi necorespunzatoare.

Fotografie4727 marta_didi

 

Multumim tuturor sustinatorilor nostri!
Nov 302015
 

Donam supliment alimentar Nutricia- Nutriny Energy, 1,5 kcal/ml, ambalaj de 500ml:

Aliment dietetic cu destinatie medicala speciala, complet nutritional, pentru nutritia enterala (sonda), gata preparat, fara fibre, pentru copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani si cu o greutate intre 8 si 20 kg.
Nu contine gluten si lactoza. Nutrini Energy x 500ml este recomandat in suportul nutritional la pacientii cu malnutritie de cauza patologica.

Nutricia – Nutrini Energy x 500ml este contraindicat sugarilor si pacientilor care sufera de galactozemie.

Atenție! Acest supliment se administrează numai la recomandarea medicului si sub supravegherea acestuia. Deținem 50 de pungute, care nu i-au mai fost necesare unui copil. Pentru detalii va rugam sa ne contactati pe adresa: contact@martamaria.ro.

Update 01 Dec: Anunțul nu mai este valabil, multumim de înțelegere. Un copil din Bucuresti si unul din Focsani, hrăniți prin stoma, vor primi suplimentul.

image1

JOYPLACE

 ACTIVITATE  Comments Off
Nov 102015
 

Accesand linkul de mai jos, puteți susține proiectul JOYPLACE- Loc de joacă și socializare pentru copiii cu nevoi speciale din București:

http://1000balkan.com/en/projects/view?id=76

Ce este JOYPLACE?
JOPLACE este un loc de joacă și de veselie. Este un loc unde copiii cu dizabilități din București se pot întalni și juca într-un spațiu interior, adaptat nevoilor lor. Ideea acestui loc a luat naștere la inițiativa mai multor familii cu copii cu nevoi speciale din București și a primit deja o finanțare în valoare de 28 500 de euro din partea Fundației Adobe.
Asociația noastră a participat la dezvoltarea acestui proiect încă de la început și este partenera Asociației „Vreau și eu sa merg” în implementarea lui.

Joaca e pt toti copiii

Cum va fi amenajat?
Locul de joacă va avea două zone diferite: zona “Tummy Play” (Joaca pe burtică)- o zonă de explorare care se adresează in principal copiilor care nu merg și cealaltă zonă: “Up and Play” (Joacă în picioare)- pentru copiii care se deplaseaza singuri, ambele amenajate cu echipamente special adaptate pentru copiii cu dizabilități.
In afară de zonele de joacă, JOYPLACE va cuprinde 2 spații pentru organizarea de ateliere de lucru cu activități specifice, atât pentru părinți cât și pentru copii.

Care sunt pașii?
1. Reabilitarea și amenajarea spațiului pentru a îndeplini nevoile și functiunile propuse prin proiect;
2. Achiziționarea de materiale și echipamente special adaptate;
Spațiul identificat pentru amenajare are nevoie de lucrări de bransare la rețelele stradale, reabilitare și refuncționalizare. De asemenea dorim să asigurăm paza și supravegherea, precum și întreținerea spațiului pentru o perioadă de cel puțin 1 an. De aceea avem nevoie de un buget suplimentar de 20 000 de euro.

Care este crezul nostru?
Credem că o societate sănătoasă funcționează egal pentru toți membrii săi. O societate sanatoasă celebrează și integrează diversitatea. Acest lucru poate fi posibil numai prin asigurarea că persoanele cu nevoi speciale au acces în mod egal la servicii, oportunități de angajare, progrese tehnologice, etc.
Copiii cu nevoi speciale din București găsesc doar în cazuri rare și izolate echipamente de joacă adaptate nevoilor lor, pentru că majoritatea parcurilor bucureștene nu sunt amenjate în acest sens.
Pentru că ne dorim ca JOYPLACE să funcționeze pe toată durata anului, am ales să amenajam acest loc de joacă într-un spațiu interior și nu în aer liber, deși copiii vor avea acces și la o curte.
Toți copiii au dreptul la joacă. Copiii cu nevoi speciale sunt tot copii! Prin joacă copiii învață, cresc și se dezvoltă. Să nu le răpim acest drept!

Beneficiari:
Prin acest proiect ne așteptăm în mod direct la o îmbunătățire a calitatii viații a cca. 100 de copii cu nevoi speciale și a familiilor lor. Previzionăm utilizarea la capacitate maximă în weekend (când se vor desfasura și ateliere de lucru și alte activități specifice) și o utilizare a spatiilor de joacă într-un program de 8 ore / zi, în timpul săptămânii.

Obiective
Prin acest proiect urmărim îmbunatațirea socializării și a interacțiunii în rândul copiilor cu nevoi speciale, un progres în abilitățile de comunicare și a celor motorii, îmbunătățirea coordonării, a echilibrului și a funcțiilor cognitive, precum și scăderea comportamentelor disfuncționale.

Oct 112015
 

În perioada 24.09- 06.10. 2015 am organizat alte 2 sesiuni de terapie prin Metoda Feldenkrais la București, susținute de terapeutul Sophie Dingemans din Paris.
De aceste sesiuni au beneficiat 10 copii cu vârste cuprinse intre 9 luni și 13 ani, cu diferite nevoi speciale.

În cadrul lecțiilor Feldenkrais se urmărește ca “elevul” să învețe- fie să invete să-și organizeze mai bine miscarile, fie să se exprime mai ușor sau să-și gestioneze emoțiile. Indiferent pe ce plan se desfasoara procesul de invatare (motric, cognitiv, comportamental sau emoțional) lecțiile Feldenkrais urmăresc ca pacientul să intre într-o anumită stare de invatare, sau să aibă “butonul de invatare” deschis.

image2 image3

“Butonul sau întrerupătorul de învățare” este o metaforă pentru a descrie capacitatea creierului în orice moment dat de a fi setat pe învațare sau nu.
Adesea în cadrul ședintelor de terapie clasică atenția se concentrează pe limitările copilului, pierzând din vedere întregul și potențialul general al copilului. Acesta ajunge să experimenteze doar propria lui limitare și eșecul – neputința de a îndeplini o anumită acțiune. Și cine ar vrea să eșueze iar și iar? În acest stadiu, “butonul de învațare” al copilului este închis. Orice am face, el nu mai este capabil de învățare, fiind prins în capcana propriului eșec.

image5 image7

Este foarte important atât pentru terapeuți cât și pentru părinți să recunoasca această stare la copil. Când copilul experimentează durerea, disconfortul, plictiseala, oboseala – care vin adesea odată cu terapiile care forțează corpul, sau prin numărul infinit de repetări facute fără a acorda atenție copilului – atunci butonul de învățare este închis. Copilul nu-și dorește decât să scape. Si este foarte probabil ca toata munca sa fie in zadar.

Un copil va învăța și va avea butonul “deschis” când este implicat în ceea ce face, când i se stârnește interesul, când îi sunt validate reacțiile și suntem într-o permanentă comunicare cu el. Dacă îl vom manevra ignorându-l, îl vom forța să repete exerciții pe care nu le înțelege si îi vom scoate în evidență neputința, atunci butonul lui de învățare va fi închis.

image4

Calitatea contactului pe care terapeutul sau parintele îl are cu copilul este esențială. Cu cât comunicarea si implicarea ambelor părți este mai mare, cu atât copilul va acumula mai mult. Orele de terapie reprezintă locul în care se desfășoară învățarea și sunt definite de ceea ce copilul reușește să învețe. Dar el invata tot timpul în viața de zi cu zi. Invata din felul în care i se vorbește, din felul în care este ridicat din pat, este hranit sau mângâiat. Cu cât un copil este mai puțin independent sau mai sever afectat, cu atât el are mai multă nevoie de a fi implicat în tot ceea ce se întâmpla in jurul lui. Are nevoie să fie în “starea de invatare”.

Atingeti copilul de așa manieră încât să îl faceti conștient de el însuși și observati dacă acest lucru se întâmplă sau nu. Ajustati ceea ce faceti cu el (fie ca este vorba de terapie, va jucati, îl schimbati sau îl ajutati sa manance) până când simțiti că ați atins acel “sentiment de învățare” și copilul dobândește mai multă autodeterminare sa coopereze la ceea ce faceti. Numai în acest mod el va profita la maxim de potențialul de invatare al creieului sau!

Oct 112015
 

… acasă cu Tobii- dispozitivul de comunicare cu privirea.
Tobii
Cu mare bucurie am primit prin poștă, de peste mări și țări, partea hardware: device-ul Tobii PCEye Go (un tracker de ochi periferic cu camere performante care înregistrează mișcarea ochilor înlocuind mouse-ul standard) și partea software:
1. programul de stimulare vizuală Sensory EyeFX (30 de aplicații, divizate în 5 stadii de explorare cu privirea) și
2. programul de comunicare Tobii Dynavox Communicator 5.
Multumim încă o dată, Stella si Hussain Al Qemzi pentru donația făcută, cu ajutorul căreia am putut avea acces la această tehnologie.
Va vom ține la curent cu mersul lucrurilor cu Tobii!
Mai multe detalii despre această tehnologie și despre cum ii poate ajuta ea pe copiii cu nevoi speciale, aici:
http://www.martamaria.ro/oameni-inimosi-pentru-tehnologia-eye-gazer/

Jul 082015
 

In weekendul 4-5 iulie Asociatia noastra a organizat un workshop Feldenkrais gratuit pentru parinti, terapeuti si persoane care au in grija copii cu nevoi speciale.
Workshop-ul a fost sustinut de Marta Havlicek- terapeut atestat al metodei, din Paris (www.martahavlicek.com), impreuna cu Catalina Gubandru- coregraf (www.martamaria.ro/terapii-conexe/terapie-prin-dans-contemporan/).
Am fost gazduiti de Centrul Don Orione din Voluntari (www.asociatiadonorione.ro), carora le multumim pentru sustinere.

POQE5942 POQE5965
POQE5925 POQE5898

Workshopul a constat in prima zi din lectii de grup- de constientizare prin miscare (ATM- Awareness Through Movement). Aceste lectii se efectueaza la saltea si includ miscari uzuale, usoare si confortabile, care evolueaza treptat in miscari mai complexe. Prin intermediul acestor miscari se exploreaza relatii intre diferite parti ale corpului, incheieturi, muschi, etc. Terapeutul ghideaza si insoteste aceste secvente de miscare cu explicatii menite sa ghideze un proces de invatare prin experimentare proprie.

Prima zi s-a incheiat cu explicarea a 9 principii esentiale de lucru cu persoanele cu nevoi speciale.

image3 image2 image1

In cea de-a doua zi terapeutul a oferit lectii demonstrative mai multor copii, lectii care au fost insotite de explicatii si sugestii pentru fiecare caz in parte.

POQE5990 POQE6062 POQE5979

Suportul tiparit al cursului:  http://www.docdroid.net/166pw/workshop-feldenkrais.pdf.html ofera cateva idei si informatii despre aplicarea celor 9 principii in viata de zi cu zi sau in cazul lectiilor cu copiii. Pentru realizarea suportului tiparit s-au folosit materiale puse la dispozitie de practicianul Marta Havlicek, care a sustinut cursul, precum si informatii de pe site-urile: www.anatbanielmethod.comwww.lynnbullock.com (photo credit Kids Beyond Limits- Anat Baniel Method).

Jun 272015
 

Sandalutele ortopedice rosii au ajuns la o printesa speciala si luptatoare in varsta de 10 luni din judetul Cluj. Ii uram sa le poarte cu placere si s-o ajute sa paseasca cu incredere inainte!

IMG_20150614_185243-1 IMG_20150614_185259-1
Jun 012015
 

Toți copiii sunt copii! – https://voice.adobe.com/a/K0NyE

1 Iunie este ziua loanei,
1 Iunie este ziua lui Raul,
1 Iunie este ziua Martei,
1 Iunie este ziua lui David, a lui Matei, a Nataliei, a Anei, a Ritei, a lui Ștefan, a Antoniei, a lui Tudor, a lui Anouk, a lui Radu, a lui Cătălin…

image image image

 

1 Iunie este ziua tuturor copiilor!
Și a celor blonzi, și a celor de culoare, a celor cu ochi albaștri, a celor în scaun cu rotile! Sau cum a spus Matei, un băiețel de 10 ani, în desenul său cu robotul aruncător de inimi, pe care ni l-a trimis în semn de susținere: “Mari și mici / Oricum ar fi / Toți copiii sunt copii!”

image

 

Asociația Umanitară Marta Maria a lansat campania “Toți copiii sunt copii” în București anul trecut la scurt timp după ce a fost înființată. Anul acesta, Asociația și-a propus extinderea campaniei la nivel național prin implicarea mai multor organizații umanitare similare. Părinții unor copii cu nevoi speciale din toată țara ne-au trimis desenele copiilor si mesajele lor de susținere. Alți părinți, de data aceasta cu copii tipici, ne-au trimis la rândul lor creațiile micilor artiști. Fiecare desen este original în felul lui. Așa cum fiecare autor este “un original”.
Copiii nu sunt “de serie”!

image image
image image

 

Rita i-a invitat în desenul ei pe toti copiii la o “petrecere a inimilor”, Antonia si David au desenat fluturi si flori, Marta a mâzgălit animale, Vera și-a imaginat un grup de copii la fel de diverși precum lumea însăși.

Fiecare copil este unicat!

Mulțumim tuturor organizațiilor și familiilor care ne-au sprijinit la realizarea acestui proiect!

May 052015
 

flag-enEnglish
Weekend-ul trecut am primit o veste foarte bună! Doi oameni deosebiți – cărora le mulțumim din inimă – Stella și Hussain Al Qemzi, ne-au făcut o donație de 3200 de euro, care va ajuta Asociația să achizitioneze un dispozitiv “Tobii” cu tehnologia Eye Gazer, de comunicare cu privirea.

Înainte însă de a vă povesti despre cum acest dispozitiv îi poate scoate pe copiii cu dizabilități motorii și/sau cognitive din izolare, vrem să vă redăm pe scurt povestea acestei donații, pentru că este una specială!

Suntem mereu profund impresionați de modul în care oamenii din jurul nostru se implică în acte de caritate. Este minunat, iar ideile sunt cu adevarat inedite! Vă povesteam de curând, aici, despre cum prietenii noștri dintr-o corporație bucureșteană au strâns fonduri pentru Asociație, la un târg cu mâncare gatită chiar de ei.

De data aceasta, doamna Stella Al Qemzi i-a rugat pe invitații la petrecerea zilei de naștere, să nu cumpere cadouri scumpe, ci să doneze o sumă la alegere pentru un scop caritabil. O idee simplă, dar valoroasă, un gest de iubire față de semeni, care poate schimba viața unor copii speciali. Îi mulțumim pentru încrederea acordată și pentru faptul ca ne-a ales pe noi să fim beneficiarii fondurilor strânse, pe care le-a donat în întregime Asociației!

Cum îi poate ajuta dispozitivul “Eye Gazer” pe copiii cu dizabilități?

“Tobii Technology” este o companie suedeză de înaltă tehnologie care dezvoltă și comercializează produse pentru controlul și urmarirea ochilor și a privirii. Unul dintre segmentele de interes ale companiei “Tobii” îl reprezintă persoanele cu probleme de mobilitate și de comunicare, pentru care aceasta a creat diferite dispozitive de comunicare cu privirea sau prin atingere. Pentru persoanele cu deficiențe fizice – care nu își pot mișca eficient mâinile – și deficiențe de comunicare, aceste dispozitive deschid o nouă lume, odată cu capacitatea de a avea control și acces la aplicații, de a naviga pe internet, de a accesa muzica, e-carti, social media, jocuri și multe altele doar prin mișcarea naturală a ochilor. Acest lucru le permite utilizatorilor cu dizabilitati să trăiască o viață mai bogata și mai independentă. De asemenea, faptul că pot comunica și învăța cu ajutorul acestei tehnologii reprezintă un pas enorm pentru redarea libertații lor. Nemaifiind prizonieri în propriul corp, acești oameni se pot exprima, se pot conecta cu restul lumii, pot evolua.

image

Deloc de neglijat este și oportunitatea pe care aceste tehnologii o oferă utilizatorilor care au tulburări cognitive profunde alături de alte dizabilități, inclusiv fizice sau senzoriale pentru a demonstra abilitățile mult peste limitele lor percepute. Deși pentru unii utilizatori progresul nu este posibil din cauza condițiilor de ochi și de dificultate de prelucrare a privirii, este totuși de așteptat ca majoritatea utilizatorilor, chiar și cei cu nivel cognitiv redus, să beneficieze de pe urma acestei tehnologii. Copiii cu dificultăți cognitive, de focalizare și urmărire, pot începe cu exerciții de stimulare vizuală ale dispozitivului “Tobii”, de tipul cauză-efect. Cu răbdare și exercițiu este posibil ca utilizatorii cu paralizii cerebrale non-verbali, afectați din punct de vedere cognitiv sau cei cu diferite condiții genetice, care nu se pot exprima altfel, să deprindă sistemul de comunicare cu privirea.

image

Compania “Tobii” pune la dispoziția utilizatorilor mai multe dispozitive și softuri adaptate diferitelor nevoi și aptitudini ale acestora din urmă.

image

Dispozitivul “Tobii Eye Mobile” permite navigarea complet hands-free si poate rula mai bine de 100000 de aplicații disponibile în Windows 8. Este format din “Tobii PCEye Go” – un tracker de ochi periferic (camere performante care înregistrează mișcarea ochilor înlocuind mouse-ul standard), suportul “Eye Mobile” și cablu USB și o tableta Windows 8 Pro. Dar același “Tobii PCEye Go” care este utilizat în “EyeMobile” poate fi folosit pe orice computer desktop sau laptop, oferind libertatea de alegere. Acestui dispozitiv i se atașează soft-urile în funcție de necesități – programe de evaluare a capacităților utilizatorilor, programe de comunicare care transformă texte și pictograme în vorbire clară, programe speciale pentru educatori și pedagogi, instrumente de învățare pentru persoane cu dizabilități alfabetizate sau nu etc.

image

Cu un astfel de dispozitiv, un copil cu paralizie cerebrală poate fi ajutat să fixeze privirea și să urmarească, să deseneze și sa cânte la un instrument, să scrie și să citească, să comunice cu cei din jur, să navigheze pe internet sau să se joace etc. Posibilitătile sunt nelimitate, tehnologia putând fi adaptată în funcție de utilizator, având și posibilitatea “multi-user” de a fi adaptată nevoilor mai multor utilizatori (poate fi folosită în centre speciale, școli și grădinițe).

Sursa informațiilor: www.tobii.com

Apr 032015
 

Pentru că este luna Aprilie și am organizat o nouă sesiune Feldenkrais adresată copiilor cu dizabilități, vom vorbi din nou, mai pe larg și pe înțelesul tuturor, despre această metodă.

Patru copii diagnosticați cu diferite forme de paralizie cerebrală au beneficiat in această săptămană de lecții individuale, de 2 ori pe zi.
Din fondurile strânse in urma concertului caritabil, Asociația Umanitară Marta Maria a adus-o in Romania pe Sophie Dingemans (www.movement-works.com) - terapeut certificat al metodei.
image

Ce este Metoda Feldenkrais®?

Metoda Feldenkrais® a primit numele celui care a inițiat-o, Dr. Moshe Feldenkrais, Doctor în Științe (1904 – 1984).

Metoda Feldenkrais® este o formă de educație somatică care utilizează mișcări ușoare și atenție direcționată pentru a îmbunătăți motricitatea și a extinde capacitatea de funcționare a pacientului. Cu ajutorul acestei Metode, poți să îți extinzi gradul de motricitate, să îți îmbunătățești flexibilitatea și coordonarea și să îți redescoperi capacitatea înnăscută pentru mișcare eficientă și grațioasă.

Cine a fost Dr. Moshe Feldenkrais?

Feldenkrais s-a născut în Rusia. La 13 ani, el a plecat de acasă și a călătorit timp de un an pentru a ajunge în Palestina. Acolo a lucrat ca muncitor, cartograf, tutore în matematică și a devenit activ în mai multe sporturi (gimnastică, fotbal) cât și arte marțiale (jiu-jitsu). Dupa ce a împlinit 20 de ani el a mers în Franța și a absolvit l’Ecole des Travaux Publiques de Paris în inginerie mecanică și electrică. Mai târziu el a obținut doctoratul în fizică la Sorbona în Paris și a devenit asistentul în cercetări nucleare al câștigătoarei Premiului Nobel pentru chimie, Joliot-Curie.

La Paris, Feldenkrais l-a întâlnit pe Jigaro Kano, creatorul Judo-ului modern. Feldenkrais a devenit astfel unul dintre primii europeni deținători ai Centurii Negre la Judo (1936) și a introdus această disciplină în occident prin lecțiile și cărtile sale pe acest subiect. La începutul anilor ’40, în timp ce lucra pentru Marina Britanică, el a patentat mai multe modele de sonare pentru submarine.

După ce a suferit răni la genunchi care au dus la paralizie, Feldenkrais și-a folosit propriul trup ca pe un laborator și a fondat o nouă știință a mișcării, aduncând în mod ingenios împreună mai multe domenii de cunoaștere. Era curios în legătură cu biologia, dezvoltarea fătului, cibernetică, lingvistică și teoria sistemelor și a studiat intensiv psihologia, neurofiziologia, cât și alte discipline din domeniul medical. A învățat să meargă din nou, iar în timpul acestui proces a dezvoltat o procedura extraordinară de accesare a puterii sistemului nervos central pentru îmbunătățirea funcționării umane.

În 1949, el s-a întors în Israel unde a continuat să își integreze ideile în cadrul sistemului cunoscut drept “Metoda Fedenkrais”.

Cum funcționează? Care este teoria?

« Învățând cum să înveți »

« Daca știi ce faci, poți face ce vrei » M. Feldenkrais

“Lecțiile miscării” dezvoltate de Dr. Moshe Feldenkrais sunt revoluționare pentru că sunt gândite să comunice direct cu creierul, centrul de control al corpului. Creierul și sistemul nervos – nu mușchii – sunt cele care determină sănătatea posturii, ușurința și confortul mișcării cât și gradul de flexibilitate.

Lecțiile Feldenkrais folosesc învățarea senzorio-motorie, care reprezintă procesul prin care are loc toată acumularea fizică, de la târât la mers și vorbit, de la condus la interpretat la un instrument. Învățarea senzorio-motorie este metoda naturală prin care corpul învață și se dezvoltă. Ea are loc în cadrul unui proces complex de feedback între creier, mușchi și simțuri. Creierul comandă mișcările corpului și primește în schimb informații care sunt folosite imediat pentru a dezvolta și îmbunătăți activitatea neuro musculară. Pas cu pas, sistemul de organizare al unei persoane gasește cel mai eficient si confortabil mod de a gestiona mișcările corpului, coordonarea, postura și echilibrul.

O metaforă simplă care descrie modalitatea de învățare prin Metoda Feldenkrais și noțiunea de integrare în viețile noastre este procesul de deprindere a mersului pe bicicletă… este nevoie de exercițiu si greșeli… un copil care învață să meargă pe bicicletă va cădea la început în toate modurile posibile până când toate “erorile” sunt eliminate și echilibrul devine posibil. După cum bine știm, chiar dacă n-am mai mers pe bicicletă de mulți ani, această modalitate de învățare nu este uitată de către sistemul nostru… când ne urcăm din nou pe bicicletă dupa mulți ani, capacitatea de a ne menține echilibrul și de a merge este prezentă… poate curbele strânse și denivelările de pe drum să reprezinte o mică provocare, însă bazele procesului de învățare sunt integrate într-un mod “de neuitat”.

Cui și căror situații i se adresează?

Oricine – tânăr sau bătrân, cu dizabilități sau fără – poate beneficia de pe urma Metodei Feldenkrais. Aceasta este benefică pentru cei care au dureri acute sau cronice de spate, gât, umăr, șold, picioare sau genunchi, cât și pentru indivizii sănătoși care doresc să își îmbunătățească condiția. Metoda s-a dovedit foarte utilă în afecțiuni ale sistemului nervos precum screloza multiplă, paralizia cerebrală și infarctul.
Mulți oameni în vârstă folosesc această metodă pentru a-și recâștiga abilitatea de a se mișca fără piedici si disconfort. Sportivii pot învăța să își dezvolte performanțele și să obțină rezultate mai bune cu ajutorul acestei metode.

Întrucât este vorba despre o metodă pedagogică, nu de o terapie de vindecare, Feldenkrais se adresează oricărei forme de dificultate de învățare, dezvoltând atenția și încrederea de sine în general.

Ce se întâmplă în timpul unei sesiuni? La ce să mă aștept?

Plăcerea de a te mișca ușor, cu efort minim și eficiență maximă..

Lucrul se face în două formate:

1. Lecții de grup

În timpul lecțiilor în grup, denumite Conștientizare Prin Mișcare® (CPM), terapeutul Feldenkrais te ghidează verbal printr-o secvență de mișcări în poziții de bază: întins sau stând pe jos, în picioare sau așezat pe un scaun. O lecție durează între 30 și 60 de minute. Lecțiile includ mișcări uzuale, ușoare și confortabile care evoluează gradual în mișcări mai complexe. Această explorare prin mișcare, strucurată foarte precis, implică gândire, utilizarea simțurilor, mișcare și imaginație. Multe dintre acestea sunt bazate pe mișcări de dezvoltare și pe activități funcționale obișnuite (privitul în spate, statul în picioare, întinsul pe jos și în șezut etc.), altele reprezintă explorări mai abstracte ale relației dintre încheieturi, mușchi și postură. Există sute de exerciții CPM, cu dificultate și complexitate variate, pentru orice nivel de abilitati motrice.

Metoda se concentrează pe a învăța care mișcări funcționează mai bine și pe a observa calitatea acestor schimbări în organism, practic a învăța prin experimentare proprie și nu prin imitare. Conștinetizând aceasta din ce în ce mai mult, vei învăța să renunți la modelele uzuale de mișcare și să dezvolți alternative noi care să îmbunătățească confortul, flexibilitatea și coordonarea.

2. Lecții private

În cadrul lectiilor Feldenkrais private, denumite Integrare Funcțională® (FI), terapeutul ghidează procesul de învățare al elevilor nu doar verbal ci și prin atingeri ușoare non-invazive. Fiecare lecție este gândită să se adreseze nevoilor specifice ale fiecarui participant într-un anumit moment, legat de o anumită dorință, intenție sau nevoie. Prin colaborare și respect pentru abilitățile, calitătile și integritatea elevului, terapeutul creează un mediu în care acesta își poate însuși comfortabil Integrarea Funcțională ca o formă de comunicare tactilă, kinestetică. Terapeutul transmite modalitatea în care elevul să își organizeze corpul și, cu ajutorul unor atingeri și mișcări ușoare, exprimă experiența confortului, a plăcerii și a ușurinței mișcării în timp ce elevul învață să își reorganizeze corpul și comportamentul în modele noi și extinse de funcționare motorie.

Lecțiile de Integrare Funcțională® se desfășoară cu elevul îmbrăcat, de regulă întins pe o masă joasă, în șezut sau în picioare. Uneori se pot utiliza anumite dispozitive (perne, rulouri de burete) pentru a crește confortul în timpul lecțiilor sau pentru a facilita unele mișcări. Procesul de învățare se desfășoară fără utilizarea nici unei proceduri invazive sau forțate.

Atât în CPM cât și în FI, accentul se pune pe:

Orientarea către procesul de învățare și executare mai degrabă decât îndeplinirea unui țel;
Utilizarea unor mișcări încete și ușoare și direcționarea elevilor spre mișcări care să nu le depășească limitele de siguranță, evitând astfel durerea și efortul;
A permite elevului să își găsească propriul ritm în timpul unei lecții;
A direcționa conștientizarea către perceperea diferențelor și a tuturor tiparelor inter-conectate din cadrul mișcării.

Cu ajutorul lecțiilor, te poți bucura de o mai mare ușurință în mișcări, de o senzație de vitalitate crescută, cât și de un sentiment de eficiență și o relaxare paradoxal de bună. După o astfel de sesiune, te simți adesea mai înalt și mai ușor, respiri cu mai multă ușurință și constați că toate disconforturile s-au ameliorat. Te simți mult mai echilibrat și, pas cu pas, înveți să fii activ în procesul tău unic de învățare.

Unde se desfășoară lecțiile?

Lecțiile de Integrare Funcțională Individuală® se fac în cadru privat pe un scaun, în picioare sau pe o masă joasă; Lecțiile de grup de Conștientizare Prin Mișcare au loc în general în încăperi confortabile și încălzite (dacă este nevoie) dotate cu saltele pe podea.

Atât în timpul lecțiilor individuale cât și în cele de grup, participanții sunt îmbrăcați, doar încălțămintea se dă jos, cât și orice accesoriu care poate îngreuna mișcarea în jurul abdomenului.

Cât durează, de câte sesiuni am nevoie și pentru cât timp?

Atât în cadrul lecțiilor CPM, cât și în FI, cei care învață Metoda Feldenkrais® sunt de regulă numiți “elevi”, mai degrabă decât clienți sau pacienți. Acest lucru întărește convingerea că această activitate este în primul rând un proces educațional… acestea fiind spuse, procesul de învățare se desfășoară în ritmul și cu viteza fiecăruia. (Cât timp ți-ar lua să înveți franceza? Și cât timp i-ar lua celui mai bun prieten al tău?)

Feldenkrais a spus: “singura perfecțiune a umanității este chiar imperfecțiunea ei.”

În general, dupa 4 sau 5 lecții individuale, la un ritm de o lecție pe săptămână, se poate observa o îmbunătățire semnificativă comparativ cu nevoia inițială. 10 – 20 se lecții de grup vă dau posibilitatea de a vă schimba activ modalitatea de gândire în legătură cu mișcarea și de a învăța autonomia pe care această metodă v-o oferă.

Poate fi folosită această metodă ca un tratament medical complementar și dacă da, cum?

Lecțiile Feldenkrais nu sunt un substitut pentru tratamentul medical dar pot însoți recuperarea ca formă de terapie fizică, cognitivă sau comportamentală.

Terapeuții Feldenkrais nu sunt consultanți medicali și nu sunt calificați să pună diagnostice.

Ce este nevoie să îi spun medicului meu dacă urmez această terapie?

Explică-i medicului rolul terapeutului Feldenkrais:

Terapeuții Feldenkrais, observand tiparele pacienților, îi ghidează pe aceștia în cadrul unor mișcări coordonate și confortabile. Cunoscând principiile alcătuirii umane- și înțelegând că ceea ce facem deja interferează cu diferitele modalități de a face lucruri – terapeuții creează condiții pentru elevi să își observe abilitățile înnăscute, să învețe aptitudini noi și să le recupereze pe cele pierdute.

Spune-i medicului că practica acestei metode este deschisă oricui, indiferent de vârstă și condiție și că ingredientul esențial este întotdeauna respectul total pentru întreaga ta persoană. În cadrul lecțiilor Feldenkrais, calitatea mișcării este importantă și procesul de învățare depinde ca tu să faci DOAR ce îți este ușor în orice moment. Nici un efort, presiune sau durere nu sunt acceptate în cadrul lecțiilor Feldenkrais.

Chiar dacă o durere, rană sau limitare fizică pare să interfereze cu abilitățile tale de a face un exercițiu, poți beneficia de pe urma lecțiilor executând fiecare mișcare extrem de ușor și încet.

Ce trebuie sa îi spun terapeutului dacă urmez un anume tratament medical?

Spune-i terapeutului Feldenkrais despre orice condiție sau tratament medical. El mai are nevoie să știe despre orice lovituri, răni, accidente, dureri acute sau cronice din trecut, cât și despre orice diagnostic relevant al unui medic în legătură cu condiția ta medicală.

Apr 012015
 
Apr 012015
 

Vineri, 20 martie, Asociația Umanitară Marta Maria și-a făcut noi prieteni! Un centru de dezvoltare software din București a organizat un eveniment de strângere de fonduri inedit: în luna martie, dedicată cu precadere doamnelor, acestea au ales să gatească pentru colegii lor, iar banii strânși din vânzarea bucatelor au mers către Asociație.
Marta Maria
La prânz, în sala de mese exista o ofertă în toată regula: de la sarmale la mâncăruri asiatice, produse de post, salate, supe, zacuscă făcută în casa, dulciuri și plăcinte. Cele mai vândute produse au fost, firește, sarmalele și, surpriză, tiramisu! Prețurile celor mai multe dintre bucate au fost între 3 si 10 lei porția, cu câteva mici excepții care au ajuns la 15 lei.
În doar doua ore de vânzare, prietenii noștri au adunat 3200 de lei pentru o cauză nobilă! Le mulțumim din inima!
Asociația Umanitară Marta Maria

Asociatia umanitara Marta Maria

Asociatia umanitara Marta Maria

Asociatia umanitara Marta Maria

Mar 082015
 

“Curajul nu e ceva ce ai deja, care te face puternic când apar momentele grele.
Curajul e ceea ce câștigi când ai trecut prin momentele grele și descoperi ca nu e așa de greu până la urmă.” Malcolm Gladwell

Astăzi, de ziua internațională a femeii, le urăm tuturor mamelor curajoase, super-mamelor de copii cu nevoi speciale: La mulți ani!

Mulțumim tuturor mamelor care au participat la acest proiect.

Feb 252015
 
Luna februarie a acestui an este o lună plină pentru noi. Găzduim 2 sesiuni intensive de terapie Feldenkrais la București, organizate de Asociația Umanitară Marta Maria cu fonduri strânse în urma concertului caritabil de la începutul lunii.
Prima sesiune, desfașurată în perioada 16-21 februarie a fost susținută de Marta Havlicek, terapeut atestat, adus de organizația noastră de la Paris. Cea de-a doua sesiune- în desfașurare în perioada 24-28 februarie- este susținută de Ralf Eggartner, terapeut certificat din Austria. De aceste lecții beneficiază 10 copii cu diferite nevoi speciale: întârzieri în dezvoltare, epilepsie sau paralizii cerebrale.
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
Stând de vorbă cu Marta Havlicek, care este deja la a cincea sesiune de lucru în România, despre această metodă și despre felul în care se lucrează cu copiii, am aflat că este greu să vorbim despre felul în care se intervine la modul general.
„Fiecare copil si fiecare dizabilitate este asa de diferita si de specifica, încât este greu să vorbim despre metoda Feldenkrais, sau despre felul în care se intervine în termeni generali. Dar pentru cei interesați, voi împărtăși aici câteva idei. În primul rand și mai presus de orice trebuie să vezi abilitatea acolo unde ceilalți văd doar dizabilitatea, să vezi sănătatea acolo unde alții văd patologia, să vezi persoana, acolo unde alții văd problema, să vezi potențialul acolo unde alții văd blocajul.”
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
Pe unii dintre copii Marta îi cunoaște de la sesiunile precedente.”Este foarte placut să observi schimbarile care se produc de la o sesiune la alta. În cazurile mai severe progresele pot fi mai lente, dar important este că ele există. Uneori constați că spasticitatea se reduce. Și când se întâmplă acest lucru poți începe sa organizezi mișcările copilului cu mai multă ușurință. Mișcările devin posibile. Un progres mic, poate fi în fapt un progres mare.”
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
În ceea ce privește modul de lucru al lecțiilor Feldenkrais, David Zemach-Bersin- unul din studenții lui Moshe Feldenkrais, cu experiență de peste 30 în practicarea si dezvoltarea metodei- punctează într-un mesaj adresat tuturor terapeuților Feldenkrais câteva idei în jurul cărora se organizează o sesiune:
- atunci cand lucrezi, nu corecta;
- lucrează încet, nu te grăbi; creșterea și dezvoltarea vin cu timpul;
- îi poți ajuta pe oameni; indiferent de leziunea cerebrală suferită, ei tot au un creier “neuro-plastic”, capabil de învățare și îmbunătățire;
- credința pacientului în propria capacitate de îmbunătățire va potența lecția. Credința terapeutului în abilitățile lui o va potența și mai mult; nu subestimați puterea gândului în acest proces;
- deși acești copii pot avea dificultăți, poate fi extrem de eficient să lucrezi cu ei, pentru că aproape fiecare lecție va fi o îmbunătățire față de starea lor prezentă de organizare a mișcărilor;
- orice mică îmbunătățire îi va da copilului încrederea și speranța de care are nevoie. Pentru unii simplul fapt de a învăța cum să depună mai puțin efort ca să se miște va fi de neprețuit. Pentru alții, să-și dezvolte simțul kinestetic va fi un factor pentru o dezvoltare spontană în continuare;
- lecțiile trebuie să fie cat mai simple, bazate pe ideile fundamentale: dezvoltarea mișcării, relații antagonice, suport, stabilitate, echilibru.
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
Gândiți-vă la cum sunt învățate funcțiile în primul rând: funcțiile de bază ca respirația, zâmbetul, libertatea de mișcare a gâtului și a capului, schimbul de greutate, târâtul, statul în fund, căderea și ridicarea, statul în picioare, mersul.
Metoda Feldenkrais este o abordare integrată de biologie, neuroștiintă și psihologie a procesului de învațare umană, care accesează neuroplasticitatea inerenta a creierului pentru a îmbunătăți pe mai multe domenii funcționarea omului.
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
2 SESIUNI FELDENKRAIS IN LUNA FEBRUARIE
Feb 092015
 

Concert - Artisti mari pentru suflete mari
La mai puțin de un an de la înființare, Asociația Umanitară Marta Maria beneficiază deja de sprijinul câtorva mii de oameni cu suflet mare.

Spectacolul caritabil “Artiști mari pentru suflete mari” a adunat joi, 5 februarie, în Berăria H din București peste 1000 de oameni care au ales nu doar să petreacă o seară în oraș ascultând muzică bună, dar să susțină astfel Asociația care se ocupă de copiii cu paralizie cerebrală. Concertul a fost organizat de către “Replica Vedetelor Events” la inițiativa Dianei Matei, o artistă nu doar cu voce mare, dar cu suflet pe masura. Diana a adus pe scena câteva nume importante din muzica românească – Proconsul, Mihai Mărgineanu, Hara și Taraful Cleante – artiști care au vrut să ajute astfel copiii cu dizabilități.
Concert caritabil Proconsul, Mihai Mărgineanu, Hara
“Am stat până spre miezul nopții, a fost o atmosferă super! Nu doar ca am baut bere și am ascultat muzică bună, dar am contribuit astfel la o cauză nobilă, iar ăsta e un sentiment extraordinar!” ne-a declarat unul dintre spectatori, arătându-ne tricoul cu sloganul Asociației “Toți copiii sunt copii“, pe care l-a achiziționat înainte de concert.
Spectacolul caritabil “Artiști mari pentru suflete mari”
Spectacolul caritabil “Artiști mari pentru suflete mari”
Diana Matei a fost impresionată de povestea care stă în spatele desenelor de pe tricourile Asociației și așa s-a născut ideea acestui eveniment caritabil. Adela Antoniu, arhitect de meserie, fondatoarea Asociației și mama Martei, o fetiță de patru ani cu paralizie cerebrală, povestește: “Marta nu se poate deplasa, însă își folosește mânuțele pentru a picta, ajutată fiind de noi. Eu prelucrez apoi desenele interpretând în cheie proprie ideea. Așa au luat viață proiectele <dreams> și <nothing can stop me>.”
Diana Matei concert caritabil
Adela le-a mulțumit pe scena de la Berăria H celor care au susținut inițiativa acestui eveniment. Ea a transmis că “toti copiii sunt copii” și le-a arătat părinților care au copii cu paralizie cerebrală că întotdeauna există speranță. “A trai în România e o aventură în sine, iar pentru cei imobilizați într-un cărucior rulant aventura este cu atât mai complicată. E nevoie de cât mai multe astfel de inițiative care să deschidă sufletul și mintea oamenilor. “Toți copiii sunt copii” înseamnă doar că orice copil are aceleași drepturi, aspirații și speranțe. Unii evoluează diferit, iar noi le datoram răbdare și sprijin.” a spus Adela Antoniu.
Adela Antoniu
Evenimentul a strâns din vânzarea de bilete și tricouri, cât și din donații, 5800 de euro care vor ajuta Asociația să își desfașoare activitățile în urmatoarea perioadă. Ca multe dintre aceste inițiative private, Asociația are planuri mari. “Ne propunem imposibilul ca să putem realiza măcar o parte din ce este posibil” spune Adela.

Asociația susține familiile care au în îngrijire copii cu paralizie cerebrală, în special cei care nu se pot deplasa, organizează atât sesiuni de terapie alternativă, cât și seminarii menite informării în legătură cu această condiție. “Acestea sunt activitățile cele mai ușoare” spune Adela, “partea cea mai complicată este sensibilizarea oamenilor în legatură cu acești copii, determinarea acestora să îi accepte așa cum sunt, să nu îi eticheteze și să nu îi excludă. Ei au de fapt nevoie de același lucru de care are nevoie fiecare dintre noi: sa fim acceptați așa cum suntem. Diferențele și diversitatea fac lumea fascinantă.”
Asociația Umanitară Marta Maria
Asociația Umanitară Marta Maria
În România există in acest moment peste 50 000 de cazuri de copii cu diverse forme de paralizie cerebrală. Se estimează că în fiecare an, 2-3 copii din 1000 sunt diagnosticați cu această condiție.

Diagnosticul reprezintă întotdeauna un șoc cumplit pentru familie. “Oamenii au senzația că parinții acestor copii trăiesc o dramă permanentă, că viața lor este o tragedie. În realitate, nu este deloc așa. Deși îngrijirea unui astfel de copil necesită resurse diferite de orice fel,adevărul este că orice copil aduce bucurie familiei. Acești copii trebuie îngrijiți cu mai multă rabdare si îngăduință în ce privește progresele lor. Bucuriile sunt, însă, întotdeauna pe masură,” adaugă Adela.
Asociația Umanitară Marta Maria
Pe lângă activitățile uzuale, anul acesta Asociația își propune să obțina fonduri pentru primul loc de joacă acoperit destinat copiilor cu nevoi speciale. O altă intenție este realizarea unui centru de zi în care copiii să poată beneficia de serviciile unor pedagogi speciali.

Pentru că facilitarea accesului la terapia Feldenkrais pentru copiii din România este o prioritate a asociației pentru anul 2015, banii strânși în urma concertului caritabil vor fi folosiți în acest scop- și anume: organizarea sesiunilor de terapie pentru copii și de instruire pentru părinți la București și decontarea cheltuielilor de deplasare ale terapeuților. Următoarele sesiuni vor avea loc în perioadele: 15-20 februarie; 24-28 februarie; 31martie-04 aprilie; 6 aprilie-10 aprilie; 5-15 iulie.

Jan 232015
 

Concert Caritabil Mihai Margineanu, Proconsul, Diana Matei Taraful Cleante, Hara
Diana Matei impreuna cu invitatii sai: Proconsul, Hara si Mihai Margineanu, vor sustine concertul “Artisti mari pentru suflete mari“. Spectacolul a fost creat special de catre artista pentru sprijinirea Asociatiei Umanitare Marta Maria, organizatie care se adreseaza copiilor cu paralizii cerebrale.

Diana Matei este cea care a pus bazele acestui spectacol, dorind sa ajute copiii din organizatie: “Am aflat povestea Martei prin intermediul unei prietene care mi-a aratat tricourile realizate de mama micutei, Adela Antoniu. Acestea au imprimate desenele minunate ale fetitei, pe care mama sa le-a interpretat in maniera proprie. Am aflat mai apoi ca acest copil sufera de paralizie celebrala si ca asociatia care ii poarta numele ajuta mai multi copii cu nevoi speciale“.

Impresionata de povestea Martei, Diana Matei a dorit sa stie care sunt necesitatile acestor copii cu nevoi speciale si cum ar putea sa ii ajute. Iata ce ne-a declarat: “Cei mici trebuie sa primeasca adesea ajutor specializat, din afara tarii pentru realizarea terapiilor de care au nevoie in astfel de situatii. Aceste proceduri sunt extrem de costisitoare, aducand uneori cheltuieli lunare de mii de euro. Astfel, am decis ca, alaturi de artisti dragi mie, sa oferim un spectacol in cadrul caruia oamenii sa poata ajuta Asociatia Umanitara Marta Maria. Pe scena vor urca alaturi de mine Proconsul, Mihai Marginenu si trupa Hara, iar prezentatorul evenimentului va fi Alexandru Constantin. Multumesc reprezentantilor Berariei H, care ne-au sprijinit in demararea acestui concert, ce va avea loc in data de 5 februarie, ora 20:00 “.

Adela Antoniu, mama fetitei, a fost profund miscata de initiativa artistei si de multitudinea de oameni care s-au alaturat acestui proiect: “Ii multumesc Dianei Matei pentru acest spectacol extraordinar si sunt bucuroasa ca ea a inteles mesajul nostru. Cel mai adesea copiii cu dizabilitati sunt priviti in societatea romaneasca doar ca “boli” sau diagnostice. Acesta este unul din lucrurile pe care Asociatia Umanitara Marta Maria incearca sa il schimbe. Toti copiii sunt copii!- este mesajul pe care dorim sa il transmitem. Sustinem integrarea acestora in societate si vrem sa subliniem faptul ca, dincolo de dizabilitati, acesti copii au si abilitati. Putem sa-i tratam ca ceea ce sunt: niste fiinte cu vise, dorinte, sperante, preferinte“.

Taxa de participare la spectacol este de 30 de ron, bani ce vor merge integral catre Asociatia Umanitara Marta Maria.
Concert Caritabil Diana Matei si Taraful Cleante, Proconsul, Hara si Mihai Margineanu

Dec 152014
 

IMAG1443

1. Care este diferența între metoda Feldenkrais și clasica fizioterapie, în ceea ce privește copiii cu nevoi speciale?
Principalul scop al metodei Feldenkrais este să stimuleze creierul copilului să învețe. Viața noastră întreagă înseamnă învățare în fiecare minut. Prin umare, există acest potențial și în cazul copiilor cu nevoi speciale, însă metoda Feldenkrais se concentrează în special pe susținerea copiilor pentru a învăța mai bine, în ceea ce privește aspectele motrice, cognitive și emoționale din viața acestora. Eu însumi, fost fizioterapeut, mi-am schimbat complet modalitatea de lucru cu copiii cu dizabilități. Din păcate însă, fizioterapia clasică nu se bucură de o înțelegere prea vastă a modului în care funcționăm ca și ființe în intregul nostru și în special a modului în care creierul lucrează și de ce anume are nevoie pentru a se putea dezvolta.

2. Ce este fundamental în această metodă?
Metoda Feldenkrais generează o zonă de securitate, siguranță și o stare de bine pentru copil. Deci copilul este tratat fără durere, teamă sau orice negativ. Principiul este că avem nevoie de aceste circumstanțe pozitive de învățare care să facă copilul să se simtă în siguranță și binevenit. Acesta este fundamentul pe care se produce învățarea.

3. Se concentrează metoda Feldenkrais pe mușchii spastici?
Metoda Feldenkrais se concentrează pe creier. Comanda care face ca mușchii să fie sau nu spastici vine de la creier prin sistemul nervos. Deci mergem direct acolo și încercăm să conectăm sistemul nervos al copilului ajutându-l astfel să schimbe din interior, de la sistemul nervos, modul în care se mișcă. Astfel se schimbă tonusul muscular.

4. Cum se desfășoară o ședință obișnuită de terapie? La ce ar trebui să se aștepte părinții și copiii?
Nu este simplu de spus. Ședințele diferă mult, în funcție de nevoile fiecărui copil. Pot fi ședințe cu aproape nici un fel de mișcare observabilă din afară și pot fi sesiuni extrem de active cu multă mișcare și cu o activitate complet diferită. Fiecare copil este diferit. În cazul unor copii există schimbări mai mari, în cazul altora, mai mici. Dar acestea există. Modificările pot fi de natură motrică sau pot produce un somn mai bun. Copilul poate fi mai calm sau mai expresiv, fiind capabil să facă mai bine față activităților zilnice, fiind mai atent si mai focusat. Întrucât lucrăm cu sistemul nervos – de departe cel mai complex mecanism de pe pământ – rezultatele pot fi foarte diferite. Iar pe primele achiziții construim și dezvoltăm în continuare.

5. Potrivit principiilor Feldenkrais și experienței dumneavoastră cu copiii cu nevoi speciale, care ar fi cele 5 lucruri pe care nu i-ați sfătui pe părinții acestor copii sa le facă? Și care ar fi 5 lucruri pe care i-ați sfătui să le facă?
Haideți să comasăm aceste două întrebări. Deși nu cred că sunt intrebări la care să pot da un răspuns cert. Dar, ok, răspund la a doua întrebare:
- Acționați lent și cu răbdare când sunteți cu copilul
- Acordați atenție mișcărilor obișnuite din viața zilnică cu copilul
- Verficați și reverificați cum sunteți dvs în acel moment? Copiii cu nevoi speciale se simt atât de conectați ca și cum ar fi una cu dumneavoastră
- Intrebați-vă: este acest lucru ceea ce copilul meu își dorește cu adevărat sau este ceea ce vreau eu să facă? Fiți cinstiți cu motivațiile dumneavoastră
- Stabiliți obiective flexibile. Nu vă așteptați la orice și în același timp continuați să vă puneți țeluri
- Concentrați-vă pe ceea ce copilul POATE face, nu pe ceea ce nu poate face. Copiii vor progresa  pas cu pas. Uneori pașii sunt mari, alteori mici. Dar pornim întotdeauna de unde suntem și apoi dezvoltăm următorul pas mic. Astfel funcționează dezolvarea.

6. Când ar trebui să ne așteptăm să vedem ceva rezultate după terapie?
Acest lucru, de asemenea, diferă foarte mult. Deseori puteți vedea rezultate chiar în timpul sesiunii, apoi în timpul zilei sau după câteva zile. Unele achiziții au nevoie de mai mult timp până devin vizibile, altele se întâmplă pe moment. De asemenea, interacțiunea dintre părinți și copii generează schimbare destul de des, pentru că aceștia sunt mult mai capabili să înțeleagă cum să interacționeze mai corect (în funcție de posibilitățile de învățare). Acest aspect va schimba la rândul său multe lucruri.

Dec 152014
 

Împreună suntem mai puternici!
Campaniei “Toți copiii sunt copii!”, lansată de Asociația Umanitară Marta Maria în luna noiembrie, i s-au alăturat un numar impresionant de asociații de profil și părinți de copii cu nevoi speciale din București.

Mesajul nostru comun este o invitație de a privi acești copii dincolo de dizabilitate.
Integrarea lor printre ceilalți, acceptarea și respectarea diferențelor dintre noi sunt premisele pe care putem construi o societate sănătoasă.
Copiii noștri pot crește mai toleranți, mai lipsiți de prejudecăți.

Evenimentul organizat în așteptarea lui Moș Nicolae ne-a dovedit încă o dată ca se poate.
Parinți și copii, unii tipici, unii cu nevoi speciale s-au bucurat împreuna de venirea iernii, în așteptarea cadourilor de la moș, pentru că absolut toți au fost cuminți!

 

Nov 302014
 

Despre metoda Feldenkrais, inventatorul ei Moshe Feldenkrais spunea ca: “Scopul ei este ca pacientul sa-si organizeze miscarile cu minimul de efort si maximul de eficienta, nu prin forta musculara, ci prin cresterea constientizarii despre cum functioneaza miscarile sale.”
image
Patru copii cu nevoie speciale au beneficiat in perioada 24-30 noiembrie, de aceasta terapie, la București. Copiii au avut cate 2 lecții pe zi, efectuate de catre un terapeut atestat al metodei, care a venit de la Paris. In România nu exista inca terapeuti certificati, care sa lucreze cu copiii cu dizabilitati.
Metoda diferă de terapiile fizice clasice prin aceea ca nu forteaza corpul in posturi si pozitii care sunt compatibile cu vârsta copilului, dar nu sunt compatibile cu ceea ce poate el in realitate sa faca, ci caută sa organizeze miscarile deja posibile ale pacientului într-o maniera care sa-l ajute sa faca următorul mic progres din proprie inițiativa.
Un copil nu va fi asezat in sezut sau in picioare, dacă el însuși nu are inițiativa sa o faca. El va fi ajutat sa constientizeze felul in care se misca in prezent si sa descopere care sunt actiunile care îl pot aduce un pas mai aproape de telul propus.

image
Se urmărește ca toate miscarile sa fie executate cu maxima usurinta, astfel incat copilul sa-si doreasca sa le faca. Nu sunt incurajate miscarile fortate, spastice, care solicita prea mare consum de energie din partea pacientului. Cu fiecare copil se lucrează adaptat la nivelul sau de dezvoltare.

Lectiile Feldenkrais utilizează invatarea senzoriala si motorie- metoda naturală prin care creierul acumuleaza informații si se dezvolta. Creierul primește informații pe care le folosește imediat pentru a spori si imbunatati activitatea neuromusculara. Terapeutul ajuta prin atingeri si mișcari blande corpul  copilului sa se reorganizeze in tipare noi de functionare.

image

Principiul lui Moshe Feldenkrais este ca dacă ajungi sa înțelegi ce faci, poti utiliza acest lucru pentru a face ceea ce vrei. De aceea un copil cu probleme neuromotorii  care de exemplu scoate limba, nu va fi corectat, certat si forțat sa n-o mai faca (lucru care de multe ori are efectul contrar si ii poate întări comportamentul) ci el este ajutat sa constientizeze  ceea ce face. Este de asemenea ajutat sa simta si sa inteleaga care muschi mișca limba, care este relația acestui gest cu maxilarul si mandibula; este ajutat sa diferentieze partile propriului sau corp, buzele, limba, dintii, gura si relația dintre ele. Este încurajat sa experimenteze si sa greșeasca.

Aceleasi principii se aplica indiferent de care este nevoia specială sau dizabilitatea copilului, fie ea de natura fizica, cognitiva, sau comportamentala.

image

In luna decembrie este programata o noua sesiune intensiva Feldenkrais, pentru alti 5 copii cu nevoie speciale din România. (Pentru acest an toate locurile au fost ocupate)

Nov 302014
 



image
Verișoara Martei, Vera, care locuiește în Noua Zeelandă, a participat saptamana aceasta la târgul organizat de școala ei. Vera și-a amenajat un stand, alături de alți colegi, și a vândut brățări făcute de ea, brioșe și biscuți de casă, covrigi de Buzău (foarte populari în Noua Zeelandă :), precum și căteva obiecte românești.
Vera si-a dorit foarte mult ca participarea ei la acest targ sa-i ajute pe copiii cu nevoi speciale, precum verișoara ei. Totii banii stranși in cadrul acestei vânzări i-a donat Asociatiei Umanitare Marta Maria. Multumim Vera pentru gestul tau minunat!

image

image

 

 

Nov 142014
 

Copiii cu paralizie cerebrală sunt tot copii! Nimic mai mult. Nimic mai puțin.

Copii cu paralizie cerebrala

E sâmbătă dimineața. În parc, o mână de copii s-au adunat pe o pajiște.

Luana are 11 ani. Prietenii o alintă Lu. Îi place să povestească și să inventeze povestioare. Este tot timpul în centrul atenției. Când era mică voia să se facă balerină. Acum vrea să învețe să scrie și să citească ca să poată primi un laptop. Îi place să cânte și să danseze, e înnebunită după Minnie dar și după Violleta. Are paralizie cerebrală.

Luca are 9 ani. Este un băiețel foarte silitor la școală, dar tot vacanțele sunt preferatele lui. Îi place joaca în aer liber și să se cațere în copaci.
Este pasionat de clădirile înalte și pregătește un mic proiect fotografic cu cele mai înalte clădiri din București. Preferă activitățile creative; îi place să glumească și să-și petreacă timpul în compania celorlalți copii.

Ștefan e un baiețel sensibil care are 11 ani.
Este inteligent, empatic, îl iubește foarte mult pe fratele lui mai mare cu care îi place să se joace pe computer. Este stelist înfocat, se uită la televizor la emisiuni sportive. Daca ar putea, ar râde, s-ar plimba și s-ar juca toată ziua și toată noaptea. Are paralizie cerebrală.

Radu este un băiețel de 11 ani, vesel și prietenos, căruia îi place foarte mult muzica. Întotdeauna se înseninează și își exprimă bucuria când aude muzica preferată și uneori fredonează după cum poate el. Vorbește cu puține cuvinte, printre care unele în limba engleză, “ok” și “like”, pe care îi place sa le folosească. Adoră să meargă la bunici la țară. Are paralizie cerebrală.

Ioanei de 7 ani îi plac dansurile, tenisul și înotul. Este un copil foarte activ și prietenos. Îi place la școală pentru că o captivează cunoștințele noi. Este iubită de colegi, pe care la rândul ei îi iubește foarte mult.  Îi place să deseneze și să cânte și își dorește să apară la o emisiune pentru copii.

Alexia are 11 ani, este foarte sociabilă, îi place să asculte muzică, să cânte și să se plimbe cu mașina. Iubește joaca în apă și pe frățiorul ei David, a cărui companie o preferă întotdeauna. De ceva vreme a început să meargă susținută de braț. Are paralizie cerebrală.

David are 9 ani, este fan Lego și îi place să joace tenis. Este un abil dansator și chiar face parte dintr-o trupă de dans. Are două surioare, pe care le iubește, așa cum a spus-o chiar el “ca pe ochii din cap”.

Lui Anouk, de 7 ani, i-ar plăcea să fie ziua ei în fiecare săptămână. Este foarte sociabilă. Îi place să joace baba oarba, apă-foc și “maca” un joc inventat împreună cu tatăl ei, în care trebuie să ghicească animalele în funcție de însușirile lor. Își iubește terapeuții și îi consideră prietenii ei. Are paralizie cerebrală.

Clara este cea mai mică din gașcă, nu a împlinit nici 2 ani. Aleargă întotdeuna după copiii mai mari și încearcă să-i imite. Îi plac fructele, mai ales prunele. Îi place înotul și să meargă cu tricicleta. Cel mai mult îi place să se joace “de-a v-ați ascunselea.”

Marta are 3 ani și jumătate și un zâmbet larg cât toată fața. Îi place să picteze cu degetele și protestează până la lacrimi când o anunți că vine sfârșitul acestei activități. Jucariile ei preferate sunt păpușile Maria și Rita. Îi place să călărească pe măgăruș, iar în apă este în elementul ei. Este foarte protectoare cu surioara ei mai mică (până la dreptul asupra păpușii Rita). Are paralizie cerebrală.

Copii Asociatia Umanitara Marta Maria
Sunt toți copii!

Unii dintre ei sunt însă adesea priviți doar ca boli sau diagnostice. Sau pur și simplu statistici. Sunt copiii cu paralizie cerebrală – un termen umbrelă care acoperă o gamă largă de afecțiuni cerebrale.

A intrat în reflex de a fi confundați cu dizabilitatea.

Da, acești copii au dizabilitati, așa cum au și abilități; au dificultăți în a se exprima, dar asta nu înseamnă că nu gândesc deloc! Cu toții avem “dizabilități”, diferența este că pe cele mai multe le putem masca. Prejudecata este o dizabilitate! Excluderea este alta. Egoismul, neimplicarea și etichetarea sunt dizabilități.

Acești copii se mișcă mai greu sau nefiresc. Au nevoie de mai mult timp de reacție. Întâmpină dificultăți cognitive, de vorbire sau de înghițit.  Ceea ce noi executam automat, pentru ei reprezintă o continuă provocare.

Prieteni Asociatia umanitara Marta Maria

Moshe Feldenkrais (inventatorul sistemului educațional somatic, care îi poarta numele) a exclamat în fața unui copil cu paralizie cerebrală: “Baiatul ăsta e genial!”, spre surprinderea celor din jur, care priveau un copil firav, care de-abia reușea să coordoneze câteva mișcări.

Baiatul se mișca sacadat, pașea cu un cadru pe roți care îl ajuta să înainteze și s-a blocat intr-un prag. Ceea ce la o prima vedere semăna a dezorientare sau nonsens, erau de fapt încercarile băiețelului de a depăși obstacolul. Creierul său compunea toate variantele posibile de a rezolva problema, unele de-a dreptul inedite, folosindu-se de resursele de care dispunea.

Fluturii Asociatia umanitara Marta Maria

Depinde de unghiul din care alegi să privești. Poți vedea abilitatea, dincolo de dizabilitate?
Aceasta este intrebarea la care proiectul “Toți copiii sunt copii!” va invita sa reflectati.

E un semnal de alarmă tras asupra felului în care sunt priviți acești copii în societatea româneasca și asupra izolării în care riscă să trăiască.

Cunoscându-i mai bine, îi putem înțelege mai bine și accepta mai ușor.

Ceea ce își doresc acești copii este de fapt ceea ce ne dorim noi cu toții, și anume să fim acceptați așa cum suntem. Ei vor să-și găsească locul printre ceilalți. Au doar nevoie de niște extra credit și mai multa răbdare.

Copii Asociatia Marta Maria
Nevoile lor sunt diferite de ale celorlalți. Dar asta nu le anihilează personalitatea, dorințele sau aspirațiile, zâmbetele sau puterea de înțelegere care le este cel mai adesea subestimată.

Sa fim deschiși și să-i privim. Deschide inima ca să poți deschide sufletul și mintea!

Foto Asociatia umanitara Marta Maria
Noi i-am privit la ședința foto din parc, jucându-se laolaltă, copiii tipici și copiii imobilizați în fotolii rulante. Sunt mai abili decat noi adulții, blocați în judecăți, în a-și găsi un numitor comun. Trebuie doar să le dam voie “să fie” și unora și altora, naturali, spontani. Pentru unii copii, să râdă în hohote, părtași la veselia jocului celorlalți, e poate tot ceea ce pot să facă. Totul este ok atâta timp cât le este permis și unora și altora să fie ceea ce sunt.

Toți copiii sunt copii!

Joaca e pt toti copiii

Mulțumim Mika Photo pentru tot sprijinul acordat la realizarea acestui proiect.

Mulțumim copiilor: Luana, Luca B, Luca C, Ștefan G, Ștefan U, Radu, Ioana, Alexia, Clara, Marta, David, Anouk, Matei și părinților lor care au făcut ca acest proiect să fie posibil.

Nov 102014
 

Verticalizatorul a fost folosit, dar este in stare buna.
Inaltimea totala este de 75 cm (pana sub brate), latimea aproximativa 22 cm, iar talpa are 18 cm.
Va rugam sa ne contactati daca vi se pare potrivit pentru copilul dvs. La cerere putem face masuratori suplimentare.

Orteza de posturare tip verticalizator

Orteza de posturare tip verticalizator

image

Update 11 nov. 2014: Orteza a fost data. Multumim!

Oct 292014
 

ArsMedica şi PRIMARISTICA ROMANIA va invita la conferinta “Ce este şi ce rol are
PRIMARISTICA in viaţa noastră şi a copilului nostru
”, care îl va avea ca invitat de onoare pe prof. dr. Herbert Pfeiffer- medic pediatru şi homeopat german, întemeietor şi continuator al primaristicii.
Conferinta va avea loc in BUCUREŞTI, sâmbătă, 6 decembrie 2014, ora 16.00, la Hotel Capital Plaza.
R.S.V.P. până la 28 noiembrie 2014
tel: 021 212 46 55 (L-V orele 9-12),
e-mail: primaristica@gmail.com

Mai multe informatii despre terapia primaristica, gasiti pe site la rubrica TERAPII CONEXE.

Sep 042014
 

Mama specială, de Erma Bombeck

<Multe femei devin mame din întâmplare, unele la alegerea lor, altele din cauza presiunilor sociale și poate cateva din obișnuință. În acest an, aproape 100.000 de femei vor deveni mame ale unor copii cu handicap.

Te-ai întrebat vreodată cum sunt alese mamele copiilor cu handicap?

Eu mi-l imaginez cumva pe Dumnezeu cum sta deasupra Pământului și își alege cu multă grijă și după multă chibzuință instrumentele. Pe masură ce observă, le dă indicatii îngerilor săi, care iau notițe într-un registru urias:

“Armstrong, Beth; băiat. Sfântul protector: da-i-l pe Gerard. E obisnuit cu blasfemia!”

“Forrest, Marjorie; fată. Sfanta protectoare: Cecilia.”

“Rutledge, Carrie; gemeni. Sfantul protector: Matei!”

Intr-un final îi spune un nume îngerului și surâde: ” Ei da-i un fiu cu handicap!”

Îngerul e curios: “Doamne, dar de ce ea? E atât de fericită!”

“Exact, surâde Dumnezeu. Aș putea să dau un fiu cu handicap, unei mame care nu știe să rada? Asta ar fi foarte crud!”

“Dar oare va avea ea răbdare?” întreabă îngerul.

“Nu vreau să aibă prea multă răbdare, caci se va îneca într-o mare de autocompătimire si disperare. Odată ce socul si resentimentele au trecut, ea va fi în stare să se descurce. Astăzi am privit-o cu atenție: este așa de sigură de sine și independentă, calități atât de rare, dar atât de necesare pentru o mamă. Vezi, copilul pe care i-l voi da va avea o lume a lui. Mama va trebui să-l facă să traiasca în lumea ei și asta nu e lucru ușor.”

“Dar, Doamne, cred ca ea nici măcar nu crede in tine!”

Dumnezeu surâde. “N-are importanță. Asta pot să repar. Ea e perfecta. Are suficient egoism.”

“Egoism?” ingana ingerul. “De cand e asta o virtute?”

Dumnezeu da din cap. “Daca nu se poate separa de copil din cand in cand, nu va supravietui. Da, aici avem o femeie pe care o voi binecuvanta cu un copil mai putin perfect. Încă nu-și dă seama, dar e de invidiat! Ea nu va lua niciodata ca de la sine inteles un ‘cuvant rostit’. Nu va considera niciodată ‘un pas’, ca pe ceva obișnuit. Când copilul ei va spune ‘mama’ pentru prima oară, va fi martora unui miracol și va ști lucrul asta!

Îi voi permite să vada clar, lucrurile pe care eu le văd: indiferența, cruzimea, prejudecata – și-i voi da voie să se înalțe deasupra lor. Nu va fi niciodată singură. Voi fi alături de ea, în fiecare minut al fiecărei zile din viața ei, deoarece ea va face munca mea, ca și cum ar fi aici lângă mine.”

“Și cine va fi Sfântul Protector al copilului?” întrebă îngerul, cu pana suspendata în aer.

Dumnezeu surade: “O oglinda e de ajuns!”>

image

Sep 022014
 

image (4)

Set de splinturi (atele medicale) pentru mâini si picioare folosite in gimnastica Bobath; potrivite unui copil de 6-24 luni. Atelele se folosesc pentru menținerea mainilor si picioarelor drepte la exercitiile de stat in sezut, exercitiile cu mingea, etc.

Dacă considerati ca vi se potrivesc, va rugam sa ne contactati (contact@martamaria.ro) si vi le vom expedia prin posta.

image (5) image (6) image (7)

Update 10 nov. 2014: Splinturile au fost date. Multumim!

Sep 022014
 

image (1)Sandalute ortopedice pentru fetita, mărimea 18 (potrivite unui copil intre aprox. 6 luni-1 an), marca Ortopedia. Sandalutele sunt realizate exclusiv din piele, au talpa ortopedica speciala si sunt intarite la spate, pentru sustinerea foarte buna a gleznei.

Sandalutele nu au fost purtate.

Daca considerati ca vi se potrivesc va rugam sa ne contactati (contact@martamaria.ro) si vi le vom expedia prin posta.

Anuntul nu mai este valabil.

image image (2) image (3)
Aug 142014
 

image

De cele mai multe ori Sindromului Sturge Weber ii este asociat si glaucomul secundar, datorat presiunii intraoculare crescute, pentru ca angiomul coroidian împiedica drenarea corecta a lichidului din ochi.  Acest lucru afectează nervul optic si poate duce la pierderea vederii.

Martei i-am verificat tensiunea oculara de 2 ori in primele 3 luni de viața, la Spitalul de ochi din capitala.
Experinta de aici a fost extrem de trista, pentru ca verificarea se face sub anestezie generala (cu gaz) la bebelusi, operatiune pe care am fost sfatuiti s-o facem lunar. In plus ne-am izbit de o lipsa grava de comunicare (fiind programati la operatie fara sa avem vreo discutie cu medicul). Continue reading »